Nu stiu cum sa incep ca sa nu credeti ca ce scriu este la fel de aberant ca ultimele mele postari pline de abureli. :) Desi sunt aiurite, cretine si tembele, la fel ca mine, ele ma definesc. Sentimentele ce le aveam in acel moment, indiferent cat de aberante ar fi fost, le-am expus.Si am reusit sa le exploatez atat de mult, incat nici eu nu credeam ceea ce scriam. Continu sa scriu si ma gandesc la saptamana care a trecut ca una dintre acele zile de vara in care te distrezi atat de bine si nici nu sti cat de repede trece timpul. Deja imi e dor sa ma trezesc la 9 si sa lenevesc pana la 10 in pat. Sa stau seara pana tarziu sa ascult muzica si sa fiu pierduta printre randurile unei carti care imi da senzatia ca de fapt eu as fi personajul principal. Sa merg in fiecare zi in Everest - faimoasa cafenea a celor sapte zile de libertate profunda - sa ma vad cu cei dragi la o cafea si un fum.
Da,da,da..stiu cat de nocive sunt.Dar multe lucruri m-au impins la acest viciu.Desi faptul ca nu pot sa imi infrunt singura problemele, nu mai am putere sa imi exprim punctul de vedere, nu mai am interesul de a remedia tensiunile dintre mine si cei care m-au dezamagit, se numeste lasitate, intr-un fel ma simt eliberata. Insa nu in totalitate. O parte din mine inca nu ma lasa sa dorm noaptea linistita - ma pune sa ma gandesc la anumite lucruri de care imi este teama si de care nu o sa scap.Pot fugi, dar nu ma pot ascunde.Asa ca la un moment dat o sa ma opresc sa tot alerg si sa ma tot ascund in spatele unei masti care nu ma reprezinta - vreau sa par mai matura decat sunt. Incerc sa imi transform cei 15 ani in 17..sau poate cersesc atentie.Poate vreau doar sa fiu inteleasa pe deplin. Si desi EI imi spun ca ma inteleg, inauntrul meu acel ceva ma trage de maneca si imi spune sa ma opresc din explicatii, pt ca cel/cea de langa mine s-a pierdut in abureli. Si incerc sa spun ca nu e nimic si trec mai depart; dar desi ei spun 'da'..sunt sigura ca inca se chinuie sa ma inteleaga pe deplin. Nu stiu cat de mult, dar stiu ca vor sa vada lucrurile din unghiul din care le vad eu. La un moment dat se vor speria de ele si eu odata cu ei.Oribil moment.Sau poate intr-un final, fericit, ma vor intelege pe deplin. Si imi vor fi in continuare alaturi. De unele persoane sunt sigura ca vor fi acolo - sutn 5 la numar si se stiu si care: 3 dintre ele ma sprijina in fiecare zi cu sfaturi, a patra ma ajuta sa trec peste si sa vad partea roz a momentului, iar ultima de o luna incearca sa ma faca sa zambesc si reuseste.Nu mai incep iar cu alte explicatii.In cateva cuvinte pot spune ca ma atrage nespus de mult.E dulce si adorabil.La fel ca o turta dulce bruna cu 31% umplutura de caise si 20% ciocolata.
De cate ore ascult aceeasi melodie.Versurile ma duc intr-o lume in care fiecare poveste se aseamana cu cea din filme:-drama-romantism-comedie.Toate intr-una singura.Ichid ochii pentru ceva vreme si ma las purtata de val.Ah.Si vreau sa fug intr-o zi la mare cu trenul.Unul din acele vise care nu va putea fi niciodata real.Doar daca eu nu mi-l doresc atat de mult. :x
Si il vreau.Il vreau nespus de mult. As vrea sa il realizez la fel cum reusesc din scrijelituri de creion pot realiza un desen cum nimeni nu poate sa faca.Dar e destul de lucru.Si nu il pot realiza cu una cu doua.Uneori chiar am impresia ca ma straduiesc prea mult sa cumpar un cadou, sa scriu o felicitare, sa iau un buchet de flori...toate aceste fleacuri uneori sunt atat de greu de facut.Iar din cauza lipsei de inspiratie si imaginatia care imi scapa printre degete, mi se pare ca totul este si mai greu.Mai greu chiar decat pare.
Dar remediez totul prin optimism si idei cat mai tampite si originale.In final gestul conteaza, iar cu cat cadoul este mai simplu, in ochii persoanei cui i-l daruiesc observ acea sclipire.Acea sclipire care mi-ar sopti ca sunt singura persoana care a putut sa ii indeplineasca una dintre dorinte: -cadoul mult dorit.Si nu ma refer in totalitate cand sp 'cadoul mult dorit' la obiectul care avea un pret pe el cu cateva momente inainte sa il cumpar din vitrina magazinului pe langa care am trecut.Ma refer la simplitatea gestului.
Dar totul este in imaginatia mea.Persoana imi va spune un multumesc dragut. Ma va luat in brate si ma va saruta.pe obraz..sau poate daca este persoana potrivita va incerca un sarut care ne va duce pe amandoi departe de lumea care s-ar holba pe tot parcursul sarutului :)).sa fim seriosi. Stim cu totii cat de visatoare sunt.
Si da.Voi continua sa fiu acea visatoare naiva invaluita de fumul tigarii LUI aproae stinse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu