luni, iulie 13, 2009

hai să ne căcăm în ploaie



şi mă simt ca un căcat când ai mei încearcă să mă intimedeze şi să mă facă să cred că am rămas acelaşi copil tâpit de pe vremea când avea doar 10 ani..pff,dacă ar şti ce furtună se dezlănţuie în copilul lor..câte planuri de viitor are copilul lor pe care ei încearcă să le şteargă cu buretele şi deşi ei îi spun că să se ducă la ce facultate vrea el..ei tot pe a lor o ţin "ca designer de interior nu o să faci nimic!nu e o meserie!nu vei ajunge nimic!"...ok,ei nu îşi dau seama cât de 'mult' îşi sprijină copilul.îi e de mare ajutor să audă de la proprii părinţi că deşi mai are 3 ani de liceu şi are timp să se gândească la ce facultate vrea să urmeze,el tot trebuie să îşi arunce creieru de un perete şi celălalt ca să vadă ce vrea cu adevărat..să vadă pentru ce este menit..şi de ce să facă ceva care nu îi place deşi i-ar aduce bani cu caru'..de ce să facă ceva care nu-i place??când i-ar fi foarte uşor să îşi urmărească fiecare dorinţă pe care vrea să şi-o îndeplinească..de ce nu are ocazia şi libertatea să facă asta??da..şi mi-ar fi foarte uşor dacă aş putea să fiu sprijinită de mama care acum parcă nici nu mai exist..sau poate ca sunt dar îi reprezint doar o povară..iar tata,se pare că după spusele lui..am dedus că fac parte dintre problemele pe care le are..când eu nu am făcut nimic.stau pur şi simplu la mine în cameră şi citesc,uneori chiar şi de dimineaţă pân' seara..şi totuşi ei îmi spun că nu ştiu să fac nimic,că nu citesc,că pur şi simplu nu fac nimic bun sau perfect..din ceea ce ar vrea ei să fac. şi uneori vreau pur şi simplu să fac acei 18 ani care mi-ar mai reda o parte din libertate,dar cu ai mei..cred că doar va fi mai rău..nu acceptă ideea că încep pur şi simplu să mă maturizez..ah şi încă de la vârste fragede..când îi auzeam cum se ceartă iar bunica mă găsească singură în baie plângând în faţa oglinzii..şi doar mă întreba dacă iar se ceartă..iar mie îmi cădea uşor câte o lacrimă pe fiecare obraz..fiecare mângâindu-mi starea de căcat pe care o puteam avea.
sunt atâtea lucruri pe care aş vrea se le pot spune alor mei,iar ei aşteaptă de la mine să le spun zicând că e ok şi căputem discuta..unde * putem discuta??când după ce le spun câte ceva nici nu au răbdarea necesară să mă asculte că imediat încep discuţiile şi lamentările şi tot tacâmu'..e clar,am nevoie de un psiholog :)

joi, iulie 09, 2009

ma..sti cum e..cand ti se pune capac ti se pune..sau cand lasi prea mult mancarea pe foc si ajunge sa murdareasca aragazul..prieteniile nu cresc in copaci frate..stam sa cladim fiecare zid al fiecarei prietenii pt ce..sa fim dezamagiti de ei.sa avem nu stiu cate probleme care sa ne ingroape in noroi..de ce nu pot fi atat de indiferenta cu cei care ma dezamagesc..de ce le mai dau o a treia sansa..de ce nu au sange in coae sa imi spuna ca au incalcat promisiunea pe care mi-a facut-o..de ce nu le dor macar o jumatate de inima cand ma vad ca sutn suparata pe ei..de ce ma refer la o singura persoana care nici macar nu mai imi citeste blogu..acum eu sunt cea care nu are curaj sa ii spuna..dar nu frate..imi bag picioru..o sa ii spun..dar astept primu pas din partea persoanei respective..si utie asa nervii mi-au incheiat conversatia cu me myself and i :)

luni, iulie 06, 2009

facem cunoştinţă cu prietenii din copilărie

"Mai bine merg in chiloţi până acasă..astfel ploaia nu va reuşi să îmi ude hainele." Yep,Lav cam ai dreptate..am şi uitat momentele în care stăteam amândouă sub leagăn încă de pe vremea când eram în scutece şi mămicile noastre ne dăudeau cu pudră la cur..sau când tatăl tău venea la tata şi vorbeau la un pahar de vin în fiecare seară până spre miezul nopţii..sau mai ţi minte când era seara de Halloween iar tu ai venit cu un dovleac care radea la mine si stateam amandoua langa leagan pe intuneric pana cand suflul unui vant ne-a stins lumanarea din gura dovlecelului vesel si noi am ramas inmarmurite pentru cateva secunde uitandu-ne una la cealalata in timp ce eu radeam,pana cand tu ai inceput sa dai din ras in tipat si m-am speriat si am tipat si eu pentru ca aveam impresi aca va veni cineva din spatele nostru sa ne faca ceva rau..si am inceput sa fugim la tatii nostri care purtau aceeasi sedinta de noapte de cand ma stiam langa paharul nelipsit de vin..sau când stăteam în leagăm şi ne imaginam că din bradul domnului Leonida (vecinu de vizavi) vor iesi lilieci si ni se vor prinde in par si ramaneam inlemnite cu degetele in pleata care ne acoperea chelia..eram doua copiliţe care traiau in basmele cu printi calare pe cai albi care veneau si isi salvau printesa din ghearele trolilor si vrajitoarelor care le rapeau..acum visam si noi printul nostru..sau baiatul care sa insemne pentru noi cel mai dulce si scump si atent si dragut si bun si perfect tip de pe intreaga planeta..baiatul care sa ne invadeze lumea care era ordonata si linistita..iar noi vom spune "Ce dracu'..n'aveam nevoie da ăsta să îmi fută mie filmu"..ce mai trip frate :)))

vineri, iulie 03, 2009

cantam dedicatii la coltul strazii


intotdeauna incercam sa cautam ceva la care am tinut foarte mult.cineva de care ne-am bucurat sa il avem alaturi..care sa ne sustina,care sa ne adore,care sa ne faca sa iubim.tot timpul stresati nervosi nerabdatori incercam sa regasim ceva din acel cineva.incercam epuizandu-ne toata energia si toate sentimentele care ne-au mai ramas pastrate intr-o cutiuta utata in strafundul interiorului nostru.desi de multe ori avem impresia ca am ars toate resentimentele vara reuseste sa ne aduca aminte despre persoana pe care candva o adoram..acum trei veri..timp de 3 saptamani si 6 luni..si daca s-ar schimba ceva..daca am reusi sa ne amintim din nou de momentee haioase de mesaje necititate in care imi ziceai te iubesc.de primul sarut de sub copacul care a fost taiat acum o vara..de imbratisarea care a reusit sa plang prima data pt tine.care mi-a creat prima data un sentiment de dependeta..pareai doar un copil atunci cand ma priveai in ochi..doar un pusti care se temea sa imi spuna cand ramaneam pentru cateva clipe impreuna..singurele clipe care le-am petrecut impreuna..si stiu sigur ca si tu te gandesti la tot ce a fost de fiecare data cand ne intalnim din greseala pe strada sau in autobuz..de fiecare cand vorbesti cu mine imi creezi impresia ca nici tu nu ai uitat ce am avut..chiar daca a fost putin.atunci cand ma saruti pe obraz te simt cu inauntru tau sentimentele o iau razna.iar cand mana ta isi mangaie usor degetele de talia mea stiu ca ai vrea ca totul sa reapara..daca trecutul ne-ar prinde din urma daca ni s-ar mai da o sansa..ti-ai creea un scut ca sa nu mai simti golul din stomac care nu te lasa sa privesti marea linistit atunci cand stai cu preitenii la o bere pe plaja?ai alerga crezand ca jogging pe plaja?mi-ai intinde mana si m-ai intreba daca vreau sa impartasesc aceeasi dorinta cu tine?desi,matematic,sunt 50% sanse pt un da,la fel de multe sunt si pt un nu..calculand cu sentimente as incerca sa ma mint ca ar fi cu zece ma multe sanse pentru da..insa daca in calcul apare si ratiunea..zece sanse si pentru nu...de multe ori vreau sa bata cineva la usa camerei mele..si sa imi inspire atat curaj cat am nevoie sa te intreb ceea ce imi freaca ridichea de ceva vreme..dar teama imi acapareaza toata ratiunea de cacat si astfel ajung sa pastrez toata nelamurirea ca sa imi acopere un gol de care nu scap de cand ai deschis relatia noastra cu un simplu te iubesc care la inceput mi s-au parut doua cuvinte pe care toti tinerii si le spun la varsta de 14 ani..dar mi-am dat seama ca ele au insemnat mult mai mult pentru mine decat pentru oricine altcineva.sincer..m-ai facut sa simt asta doar pentru tine,iar momentan nimeni cu care am fost nu a reusit sa imi smulga cele doua cuvinte formate din opt litere..nimeni nu mai pot impartasi cu nimei acest sentimet,desi am crezut ca voi reusi..dar m-am inselat.asa cum incerc sa ma insel si acum ca dupa atata timp sentimentele mele au disparut.insa au inceput din nou sa apara..au inceput din nou sa imi futa piticu.au inceput sa ma enerveze si sa am o stare cat se poate de linistita.marea imi aduce aminte de multe,dar in special de tine..stiu ca iarna tu esti marea mea.

Sometimes I feel like I’m stuck in your headAnd I wonderOne day you get away from faceI’m getting strongerSometimes I feel like it sucks uponTo see Whats underLet me out, let me out of itI can’t stand any longer