joci un joc.

ne uitam la soare si ne holbam la norii care il acopera de fiecare data cand noi vrem sa ne incalzeasca.privim cum totul in jurul nostru se intuneca, iar zambetul dispare.la trecerea norilor inchidem ochii si radem la soare si ii scoatem limba si radem...mda. cam la asta se rezuma ziua mea de astazi.priveam cu soarele ma priveste si simteam cum razele lui imi simteau chipul.simteam cum caldura razelor lui imi mangaie fata si ma incalzesc si ma face sa ma gandesc cat de perfecta va fi ziua de maine.si cat de bine o sa ne distram.si ca nu o sa mai bag in seama febra musculara cu care m-am trezit dupa un somn adanc.ah, de cand nu am mai avut parte de un asemenea somn... :)) nici eu nu mai stiu.simplu- oboseala acumulata.si simti ca ajungi in momentul criza in care nu mai intelegi nimic si nu mai vrei nimic si pe nimeni in jur, decat patul si perna ta de acasa...cand ajungi acasa,fara sa bagi in seama palavragerile mamei si observatiile tatalui, te descalti si incepi sa alergi pe hol inspre camera unde locuiesti si deschizi usa iar in fata ochilor vezi o patura frumos asternuta pe pat.nu poti sa ii mai determini culoare...in primul rand deja te-ai aruncat in pat si ai luat perna mare si pufoasa in brate, iar in al doilea rand oboseala iti da prea multe batai de cap ca sa mai iti folosesti neuronul lipsa..

..si uneori ma comport ca un copil de numai cinci ani.care se bucura de orice tampenie face si nu il intereaseaza de cei din jur. si care nu trebuie sa isi faca probleme ca luni are de rezolvat jumatate de manual numai cu probeme la fizica, ca i se va inmana sasele la chimie, iar la istorie va fi ascultat...eh.azi m-am purtat asemenea unui copil.am incercat sa uit de ziua de luni si sa ma gandesc numai la clipa pe care o traiesc si Duminica.am incercat sa ma gandesc ca daca azi a fost o zi de cacat maine va fi o zi mai buna.nu sunt numai vise.sunt realizari nepretuite...incep sa imi formez o lista cu reguli pe care sa le incalc.poate asa imi va fi mult mai usor sa scrijelesc cu creionul pe hartie un desen mai frumos..o casa, niste copaci si niste oamnei.oameni care pentru mine inseamna tot.acel tot care pentru multi nu inseamna nimic, sau pretind ca inseamna.fratilor, prieteniile adevarate nu se stau pe garduri si va fluiera ''-hei, auzi, sunt aici''...unii pretind ca cel mai bun prieten este X sau Y, iar cand ii intrebi -ce,cum,cand,cine?- lumea din jurul vostru va fi cufundata intr.o tacere profunda, acuta...dar va fi usor indepartata la raspunsul ''ce-ai spus?scuze nu te-am auzit''.probabil mintea imi joaca feste, iar imaginatia deja mi-a scapat de sub control...dar desi tot ce am scris este gandit de personalitatea mea de copil, nu ne dam seama ca de multe ori cei mici au cea mai mare dreptate.chiar si decat un om matur, un adult...nu.mi spune ca niciodata nu ai ramas masca cand un copil mic ti.a afisat un raspuns de om matur...si iti va 'publica' si o ipostaza daia gen se preface ca fumeaza, pentru ca te-a vazut pe tine, sau isi tine mana in sold si se uita 'de sus' la tine, chiar daca este o tzaca mica..si tu razi si crezi ca el glumeste, dar de fapt sti ca vorbea serios.ca si mine. :)

cuvinte.

Sa incep prin a povesti ca azi conversii mei au jucat baschet dupa muuuuuuuuult timp.Ah.Si ce mai meci.Singura curajoasa sa joace cu toti nebunii de la 9D plus cope.Trebuie sa recunoasteti ca v-a salvat pielea de nenumarate ori..dar va rog sa numarati numai aceste momente, ca ocaziile in care aveam mingea, terenu de langa mine era liber, cosul deasupra mea, iar eu ratam de fiecare data, nu se pun la socoteala. Si fugi, alearga, agita-te...si raman in mijlocul terenului.Si urmaresc cum toata lumea alerga si se chiuia sa ia mingea adversarului.Puteai observa cum isi dau coate in stomac, palme peste ochi si mingii in gura si pe pereti, doar pentru a marca un amarat de cos intr.un joc amical.Va credeti in semifinale ?!! Hai sa fim seriosi.. :))

...si incerc sa citesc blogul izei, dar sunt atatea chestii multe si interesante.si interesante si multe.dar am reusit sa ii citesc toate aberatiile si am invatat si cuvinte noi.Iza stie...stie cum e sa te recunosca dupa o carutza de ani bodyguard-ul de la poarta si sa nu o lase saintre in scoala.Dar nu s-a lasat.Tot a vrut sa aibe parte de o conversatie de la Irina la Iza si Iza la Irina, dar si de la mine la ele.si de la celelalte doua persoane care erau langa ea.Si asa am continuat sa vorbim prin gratiile portilor din curtea scolii.Trebuie sa exersam si slujba de detinuti. :)) trebuie sa incercam sa supravietuim la nenumarata intrebare a Izei 'pot sa sar gardul', si fabulosul raspuns al Irinei 'hai ca poti, pui un picior aici si unu acolo si gata'...insa sa nu uitam si de raspunsul Izei 'nu pot, lasa' si la intrebarea Irinei ' de ce nu sari gardul'....dar ne.am lasat bagubase si am continuat sa ne comportam ca niste detinuti care erau vizitati de prietenii lor... :)))

...si incep sa ascult iar o melodie draguta..noua...cred.azi am ascultat.o iar versurile sunt destul de dragute.Insa ritmul este de nedescris.melodia incepe, iar tu te misti necontrolat pe beat'ul sau..indiferent unde esti/stai..uneori avem nevoie si de miscare.Mai ales ca trebuie sa ne antrenam pentru petrecerea ce va veni peste o saptamana.muuuuuuuuuuuuuunte...(p.s. inca vreau la mare de 1 mai :x)...cum ziceam...muuuuuuuuuuunte.munte.munte si party.Splendid :X Desi sarbatorita a facut de acum o saptamana 15 ani merita sa petreaca din plin.SI ce nebunie...futui :x.Iar toti stam cu sufletul la gura sa vedem ce ne asteapta...asa cum si eu ma duc la dus sa astept apa fierbinte si relaxanta....

out of my mind..

(multumiri lui Sorin pt poza.)

Ma uit la proful de fizica cum se chinuie saracul sa explice la jumatate de clasa despre principii,fizica si locomotive in perete.Si oricat de multe exemple ar da, creierasul meu minuscul cauta loc intr-un sertar unde sa salveze informatia, ca dupa un an sa proceseze informatia..si incep sa ma plictisesc si imi intorc ochii pe geam.Vad afara cum toata lumea e intr-o continua miscare.Masini vin si pleaca de dupa coltul scolii.Pietonii traverseaza linistiti acele dungi lungi, late si albe..care se numesc zebra, sau trecere de pietoni.Din cand in cand se mai intampla si accindente si lumea invata sa zboare.Revin cu gandurile de unde am plecat..adica ora de fizica.Adica acolo unde incerc sa nu am contact vizual cu profesorul ca sa nu ma scoata la tabla si sa ma puna sa fac probleme..nu ca nu as sti niste formule, dar intrebarile care urmeaza din teorie o sa imi para necunoscute.Pentru ca nu am invatat. :)

Si fiecare zi e aproape la fel.La fiecare ora stau si ma uit cum ceilalti se holbeaza la tabla si scriu neintelegand ce dorea cuvantul, propozitia si fraza respectiva sa reprezinte.

'Marina taci dracu odata'..imi zice din nou diriga in ora ei de franceza.Eu si A.Colege de banca..mai trebuie sa continui..banuiesc ca da.Ne uitam una la cealalta si incepem sa suradem.Zambim.Rasul isi face aparitia exact intr.un moment de liniste.Asa..ca sa ne putem expriema 'loud'.Si astfel starnim toata clasa la una dintre crizele noastre de ras, iar incetul cu incetul incepem sa vorbim despre ultimele stiri difuzate pe ultimul canal pe care m-as uita...ia ghici-otv.Dar carcotasii il inlocuiesc repede.Si este imposibil ca tot discursul nostru sa nu fie intrerupt de mirobolanta,faimoasa, neinlocuita sonerie de incendiu ce anunta pauza dinaintea orei de...chiul.Perfect.Am doar doua absente...iar maine fac rost si de altele.Cauza?!-cuvintele incrucisate ale profei care urmeaza sa ne predea urmatoare lectie din capitolul genetica. :>

Si azi e joi, maine este vineri, iar poimaine Sambata...uuuh.Premiera meditatiilor la fizica.

Ce ziceti de Duminica? Ma cheama sa ies in oras.Hmm..nice ideea.Banuiesc ca o sa fie distrcativ la una de visine. :D

iubim ca se ne facem iubiti.

buna ziua ca dimineata a fost acum doua ore jumate cand mi-am deschis ochii si am vazut ce vreme de cacat este afara.Dar azi e o zi specila.Nu stiu de ce.Pur si simplu nu simt ca este una din zilele alea aiurea in care ai impresia ca totul merge prost si nu exista nimeni si nimic care sa iti fure acest gand.Parca dimpotriva.Parca toti ar vrea sa iti demonstreze cat de rahat este ziua..dar trecem peste.Azi este diferit.Azi am reusit sa imi vad din nou cuierul de dupa usa camerei in care locuiesc.Ah..si mi-am adus aminte ca vreau sa fac un dus fierbinte imediat ce ma trezesc si atunci cand vreau ceva ma icnapatanez si fac rost.Si am continuat sa vreau multe chestii, pana cand mi.am adus aminte ca azi este o zi buna si ca vreau sa memorez momentul prina face multe poze..dar m-am rezumat doar la una mica, alb negru, inc are mi se pot numara aproape toate defectele, calitatile si partile intunecate sau luminoase.O poza speciala, dar nu atat de speciala ca momentul in care am deschis usa unui dulap in care mi-am gasit Mcflury-ul de Nesquik (sau cum se scrie-niciodata nu am retinut astfel de lucruri inexistente).Ah, si cred ca sta acolo mai bine de patru zile si trei nopti. :))

Dar sa nu uitam ca in primul sertar de la birou mi-am ascuns jawbreaker-ul si cealalta jumatate de snickers...mda, nici de data asta nu stiu daca am scris corect. :))Neimportant.

Si chiar daca dupa ce am observat ca parul meu sta in toate directiile posibile, camsa de pe mine este sifonata, blugii mei mai au putin si o sa inceapa sa se rupa de cate ori i.am purtat...eu tot ma simt bine.Ma simt adorata, iubita si atragatoare.Suna extrem de aiurea..dar barem sunt si eu buna la ceva..sau la mai multe: -sa aberez, sa imprumut bricheta, sa dau tigari din pachet, sa imi ajut prietenii apropiati si sa ma simt bine.Pentru ca merit.Pentru ca pot. :)

p.s. sti ca ma iubesti

Nu cred ca a stricat daca am vizitat pentru cateva secunde o librarie sa urmaresc un cadou perfect si sa mai citesc descrierea unei carti care mi-a facut cu ochiu'...'Vreau la mare sa simt nisipul, sa fug cu picioarele goale prin apa si sa scot limba la luna.Sa ii spun ca e batrana si urata'.Primele idei scrijelite pe o foaie de hartie.Dar pe birou erau atatea hartii scrise si frumos alineate pe care le vedeam in timp ce incercam sa iau de sub birou hartiuta veche, urata si mototolita.Uneori nu imi dau seama cat de bine imi distrag atentia de la lucruri inutile cu ajutorul unor lucruri care nu mi se pareau prea importante.Si te-ai gandi.'si ce daca e o foaie mototolita, o arunci si iei alta mai buna?'..mda.Bucata respectiva de hartie care puteam foarte frumos sa o duc la recycle bin. :))

Dar m-am incapatanat si am inceput sa scriu primele randuri ale unei povesti de dragoste.Unei povesti care de abia incepe.Poveste care va continua mereu.Povestea mea si a marii.'iubim ca sa ne facem iubiti'..niciodata nu vom reusi sa schimbam nimic dupa placul nostru.decat daca ne incapatanam prea mult, uitam de prieteni si devenim niste egocentrici imputiti..si la cat de capoasa, cretina, tembela si copila sunt ma incapatanez de fie

Eyes wide shut...am tacut si ...ascultat melodia in liniste.Am vazut pana la ce minut se termina si am mai ascultat-o inca o data.Inca nu m-am plictisit..inca continui sa imi dezvolt (cu ajutorul unui parvan) ideile care nu ma lasa sa dorm noaptea..dar aruncam zarurile si jucam urmatoarea etapa...rabdarea.Dar mai ales cat de bine ne distram cand suntem in 'valea regilor' si o ardem ca faraonii pe ritmuri abarabesti. :> :x :)) =)). Iar adi nu putea fi atent la ce ii ziceam, din cauza celei de a patra melodie care se repeta a treia oara deasupra capatanii noastre :)). eu: tweety; adi: ti ti? eu: tweety; adi: tit tit? eu: tweety; adi: tuit tuit?; eu: TWEETY; adi: pasarea aia mica si galbena? =))

Iar acum avem nevoie doar de un fum, cafea si film.

it's realy not ok.

mda..si nu stiu de ce ma simt asa goala.Nu stiu cat timp hainele imi mai pot acoperi goliciunea asta.Incerc sa merg inainte, dar oricat de mult vreau sa inaintez privirea tot in pamant o am..Si asa suntem noi programate.Sa ne atasam, sa adoram si sa fim dezamagite.Intr-un fel sau altul toate astea ne ajuta, dar mai intai ne impiedicam in propriile picioar.Cadem.Ne ridicam si cadem la loc.Suntem slabe..ah.Cat urasc sa ma simt asa.E un sentiment ciudat..e un sentiment care ne creeaza o stare de nervozitate acuta.O stare care ne vine sa ne dam cu capu' de pereti si sa injuram pana cand ne linistim.mda.. si dupa ciclul se reia.Nu e corect.Uneori chiar ar fi mai bine daca as fi un baiat.Nu m-ar interesa de nimic si nimeni.(probabil doar de cei care imi sunt apropiati).Si cu toate astea..intr-un final, realizam ca e bine sa ramai fata.Exceptand toate obstacolele care ne inconjoara peste tot pe unde mergem, stim cum sa trecem mai depart.Nu este atat de usor pe cat pare. Pt ca suntem atat de visatoare..daca s-ar face o lista, cred ca as fi prima.Desi toate lucrurile ingrozitoare imi par a fi roz, iar cele roz imi par a fi ingrozitoare...tot nu le inteleg.oricat de mult as revizui fiecare particica care m-a facut fericita sau care inca ma face.E ceva care ma ajuta sa merg mai departe si sa tin capul sus.Dar ce ? inafara de cei care ma inteleg si care ma ajuta sa tin capul sus..dar pana cand? pana cand vor reusi sa ma faca sa nu ma gandesc la anumite situatii, sa nu impiedic si sa cad.

Ma simt din nou ca un copil pierdut printre multimea de la carnaval.Iar simt ca ma scund dupa o masca emotiva.Ma ascund in spatele unui perete pe care sunt desenate tot felul de scrijelituri dragute care bat un mic apropo la cat de fericita sunt.Insa pe dinauntre ma simt devastata.Goala.Fara sentimente.Visele care te fac sa fugi de lumea in care traiesti te duc intr-o prapastie numita dezamaire.Te aduc de partea cealalta a zidului, desi am impresia ca eu inca ma ascund.Dar mi-e teama.Mi-e teama ca cineva va veni si ma va imbranci si am sa cad, si am sa ma julesc la genunchi.Si nimeni nu va veni sa ma ajute sa ma bandajez.Poate ca nu vreau sa merg mai departe.Dar de ce/ Cand eu sunt constienta de faptul ca nu se va mai intampla nimic daca ma intorc.Sau mai bine spus sunt constienta de inconstienta mea.Inconstienta care ma lasa sa adorm, iar atunci cand visul incepe si se transforma intr.un cosmar sa nu ma poata trezi.Si nu ma trezeste pt ca nu vrea.Asa cum nici eu nu vreau sa inaintez de la mijlocul strazii, unde se afla poarta casei mele, pana la colt.Si sunt atatea intrebari care incep cu 'de ce' si care nu au raspuns.Si oricate raspunsuri am da, intrebarea de ce nu se opreste a imi viola mintea.E intrebarea de baza care nu te lasa sa dormi doua nopti la rand; care iti creeaza cosmaruri (iar daca ai parte de sweet dreams, iti transforma visul intr-un cosmar).Si cand vrei sa urli dupa ajutor nici tu nu te poti auzi...iar atunci te ascunzi intr.un colt.iei o perna in brate, iar intr.un final reusesti sa mai atipesti cateva ore, pana cand intra cineva in camera si iti zice ca ceasul arata ora x si tu esti tot in pat si lenevesti, dupa parerea persoanei respective.insa tu sti ca ai avut parte de un vis urat si ca ai mai reusit sa te odihnesti pt ziua urmatoare..adica azi.cand sti ca dai test la geometrie si nu sti nimic. :)

hai sa fim seriosi.

Sti momentul acela in care parca totul se leaga, iar o raza de lumina lumineaza fiecare lucru, seniment, creatura, persoana..care in urma cu ceva vreme iti era indiferent?Nu stiu de ce, dar momentele astea mi se par geniale.Nu cred ca ma intelegi pe deplin, dar ideea de baza conteaza.Te simti BINE.Iar asta este cel mai important lucru, indiferent cat de mult sau cat de putin dureaza.Azi am avut se poate spune o zi geniala...(bine, exceptand ora de tic unde am avut o stare de nervozitate inca din pauza, dar si acum ma intreb..de ce?! ).Cum ziceam si inainte.A fost o zi geniala...am avut atatea momente in care am facut cunostinta cu persoana care se ascunde in spatele unor masti emotive.Momente simple, momente in care am purtat dialoguri cu ea si am incercat sa o inteleg..sau mai bine spus sa ma inteleg.Sa inteleg ce vreau, ce simt, ce cred, ce gandesc.Uneori lucrurile complicate sunt atat de simple, dar avem nevoie de timp ca sa ne dam seama. :)

[...]

..eram in masina cu tata acum cateva ore, cand ne intorceam de la scoala.Gandul pe care il aveam mi-a fugit cand a inceput sa imi suna telefonul;raspund;vorbesc;apoi inchid.Tata de langa mine ma intreaba cu cine am vorbit.Eu i-am raspuns ca un bun prieten, Andrei.

I-am auzit oftatul.L-am privit.Simteam cum ar vrea sa imi zica ceva, dar stia ca nu aveam cum sa ii raspund.Am continuat sa ma uit pe geam, sa ascult muzica, dar gandul nu a continuat sa fie acelasi.Acum ma gandeam la relatiile dintre parinti si copii..

De multe ori cand incercam sa le vorbim ei nu au timp, iar cand ei incearca sa ne ajute cu ceva..phey, atunci noi nu mai avem timp.Iar uneori..chiar tot timpul..ne miram de faptul cand ei incep sa ne intrebe -ce faci.-cum merge scoala.-ce iti face prietenul/prietena.-azi nu iesi in oras.'...parca ar incepe sa isi faca griji ca stam si acasa.. :)) Un lucru e sigur.Adultii sunt ciudati..uita ca si ei faceau pe jumatate ceea ce facem noi azi..uita de multe ori ca si ei au fost liceeni si adolescenti in acelasi timp..uita de iubirea lor adevarata pe care au ratat-o cu mult timp in urma..nu toti; dar nici putini. :) Iar cand observa ca ajungem intr-un punct in care ei au avut probleme la varsta noastra, nu incep sa ne spuna '-asa faceam si eu;-stai linistit/a ca se rezolva' etc. Incep sa se alarmeze, sa turuie o morala din care ar putea scoate romane si sa aibe o seriozitate care intoarce mica ta problema sau situatie, intr-o boala fara leac.

Hai sa fim seriosi.. :-j

stiu ca iarna tu esti marea mea.

Eram pe plaja si ma uitam la mare.Tigara aproape mi se termina..O rog pe alina sa imi intinda pachetu de tigari de pe cearceaf..dar normal ca nu m-a auzit, din cauza ca era atenta la valurile care se spargeau la mal..la fel si eu.Am aruncat restu ce ramasese din tigara.M-am dezbracat de hanoracul, tricoul si blugii care imi acopereau costumul de baie.Indiferent cat de rece ar fi fost apa..ma apropiam usor, dar in acelasi timp cu pasi repezi, de malul ce ma despartea de mare..fara sa imi dau seama am inceput sa fug..si pentru un moment nici nu am realizat cum marea m-a luat in brate....sau pana cand am simtit cum cineva ma trage in jos de picioare.Acum simteam cum talpa, care in urma simtea nisipul fin sub talpi, calca acum pe pamantul aspru...simteam cum realitatea i-a locul marii ce ma imbratisa..cruda realitate.Dar trebuie sa ii fac fata.Sa nu ma arat slaba.Sa nu arat ca gandul si sentimentele mele se duc pe partea cealalta a drumului..si totusi eu vreau la mare.Acum.Hai.Macar o zi.Nu mai am rabdare.Vreau sa fug o zi cu trenul..Da-o-n masa de morala.

Imi imaginez din nou marea si seara in care o sa stau intinsa in pat, o sa ascult muzica, o sa ma uit pe pereti, iar in gandul meu va fi aceeasi propozitie care imi va aduce zambetul meu tamp, dragut si dulce pe buze : ''de dimineata am fost la mare, iar acum stau in camera mea de acasa..si toate intr.o zi''. AH !

Sunt confuza, nedumerita..cu totul si despre tot.Tot ce scriu, citesc si mi se pare o porcarie...totul e o porcarie..porcarie care se numeste realitate..ah. Oni care mereu zice ''viseaza nu te costa nimic''..o ador.Pt ca este unul dintre cele mai bune sfaturi pe care le-a primit cineva vreodata...si oricum visam de mult.Insa am aruncat dorintele in publicul care asteapta finalul piesei de teatru.Poate reusesc ei sa mi le indeplineasca.Ma uit la ei..ii privesc in ochi..ei se uita nedumeriti..eu ma uit confuza..aud cum soaptele intriga sala...Ies de pe scena si intru pe mess..Vorbesc cu A.:

alina: azi

alina: am chef rau

alina: si ed baschet

alina: )

alina: *de

doar M.: )

doar M.:

doar M.: si eu

doar M.: dar sa jukm k lumea..

alina: euhh

alina: euhh

alina: eu nu stiu sa joc ca lumea

alina: )

alina: si asa

alina: cu baietsii

alina: in curtea scolii

alina: cu soare afara

alina: sti

alina: cum mai jucai

alina: u

alina: si rareori eu

doar M.: ah :x

Hai in parc.Imi iau blugii cu mine si plec.

Iti zambesc. :)

p.s.: stiti ca ma iubiti.

M.

ipoteza este data.concluzia ramane de rezolvat.

Ah. Si sunt atatea intrebari care imi agreseaza cutiuta craniana, care in scurt timp ar trebui sa faca scurt-circuit, dar nu va face prostia asta deoarece e goala.Bate vantul.Nu e nimeni acasa.Au plecat toti sa caute raspunsuri la intrebarile care de fiecare data cand ma roaga sa le dau un raspuns, iar eu nu stiu, simt ca m-ar intepa. Dar le indes pe toate intr.o valiza..si ma sui pe geamantan si intr-un final reusesc sa il inchid. Desi stiu ca ele vor iesi din nou ca sa imi violeze timpul in care stau si ma uit pe pereti cand nu am la ce sa ma gandesc. Ele imi dau tot timpul de furca..ah, si nu stiu cum sa ma opresc din atatea abureli si sa bat exact acolo unde vreau sa ajung cu subiectul.Dar sincer, nici nu stiu unde trebuie sa ajung.Ma simt ca un copil mic pierdut de persoana pe care o tinea de mana in timp ce se plimbau prin parcul de distractii.Doar ca acum micutul s-a trantit pe jos si a inceput sa planga. Si isi tine mainile la gura si se uita in jur, insa nimeni nu il observa.Trecem pe langa el, il ocolosec..nu il aud.Iar el incepe sa planga mai tare, dar incepe sa se linisteasca cand vede ca cineva sa aseaza langa el si incearca sa ii vorbeasca.Copilul incepe sa se simta in siguranta...pentru el este o sansa...pentru mine este Alina care incearca sa ma invete la prostii :x.

Incearca sa ma convinga sa fugim la mare de 1 mai. Cu metoda clasica - ' mami, tati, vedeti ca ma vad cu M.'; 'mami, tati, vedeti ca ma duc la A, proiectul nu se termina singur'...ah, si ei musca din momeala, noi din cascaval, iar cei care cad in capcana sunt ei.CA noi o sa avem grija sa fim dodate doar cu niste bermude, un tricou si un hanorac...o geanta eventual in care sa caram sticla de Sangria, mp4-ul meu si ipod-ul ei, bricheta, pachetul de fumuri, si telefoanele noastre din epoca de piatra.Si cu cat ma gandesc mai mult cu atat vreau mai mult.Doar o zi. O ora...un minut.Chiar si o secunda.Vreau sa vad marea.Vreau sa o simt..si desi A nu vrea sa faca o baie, eu imi voi imbraca costumul de baie imediat ce imi suna ceasul.Si nu vreau sa fie un vis.Vreau sa fie realitate.Ne-a mai ramas putin timp..in care sa punem la cale o escapada la mare. :X

MI-E DOR DE MARE !

momente pretioase.

Nu stiu cum sa incep ca sa nu credeti ca ce scriu este la fel de aberant ca ultimele mele postari pline de abureli. :) Desi sunt aiurite, cretine si tembele, la fel ca mine, ele ma definesc. Sentimentele ce le aveam in acel moment, indiferent cat de aberante ar fi fost, le-am expus.Si am reusit sa le exploatez atat de mult, incat nici eu nu credeam ceea ce scriam. Continu sa scriu si ma gandesc la saptamana care a trecut ca una dintre acele zile de vara in care te distrezi atat de bine si nici nu sti cat de repede trece timpul. Deja imi e dor sa ma trezesc la 9 si sa lenevesc pana la 10 in pat. Sa stau seara pana tarziu sa ascult muzica si sa fiu pierduta printre randurile unei carti care imi da senzatia ca de fapt eu as fi personajul principal. Sa merg in fiecare zi in Everest - faimoasa cafenea a celor sapte zile de libertate profunda - sa ma vad cu cei dragi la o cafea si un fum.

Da,da,da..stiu cat de nocive sunt.Dar multe lucruri m-au impins la acest viciu.Desi faptul ca nu pot sa imi infrunt singura problemele, nu mai am putere sa imi exprim punctul de vedere, nu mai am interesul de a remedia tensiunile dintre mine si cei care m-au dezamagit, se numeste lasitate, intr-un fel ma simt eliberata. Insa nu in totalitate. O parte din mine inca nu ma lasa sa dorm noaptea linistita - ma pune sa ma gandesc la anumite lucruri de care imi este teama si de care nu o sa scap.Pot fugi, dar nu ma pot ascunde.Asa ca la un moment dat o sa ma opresc sa tot alerg si sa ma tot ascund in spatele unei masti care nu ma reprezinta - vreau sa par mai matura decat sunt. Incerc sa imi transform cei 15 ani in 17..sau poate cersesc atentie.Poate vreau doar sa fiu inteleasa pe deplin. Si desi EI imi spun ca ma inteleg, inauntrul meu acel ceva ma trage de maneca si imi spune sa ma opresc din explicatii, pt ca cel/cea de langa mine s-a pierdut in abureli. Si incerc sa spun ca nu e nimic si trec mai depart; dar desi ei spun 'da'..sunt sigura ca inca se chinuie sa ma inteleaga pe deplin. Nu stiu cat de mult, dar stiu ca vor sa vada lucrurile din unghiul din care le vad eu. La un moment dat se vor speria de ele si eu odata cu ei.Oribil moment.Sau poate intr-un final, fericit, ma vor intelege pe deplin. Si imi vor fi in continuare alaturi. De unele persoane sunt sigura ca vor fi acolo - sutn 5 la numar si se stiu si care: 3 dintre ele ma sprijina in fiecare zi cu sfaturi, a patra ma ajuta sa trec peste si sa vad partea roz a momentului, iar ultima de o luna incearca sa ma faca sa zambesc si reuseste.Nu mai incep iar cu alte explicatii.In cateva cuvinte pot spune ca ma atrage nespus de mult.E dulce si adorabil.La fel ca o turta dulce bruna cu 31% umplutura de caise si 20% ciocolata.

De cate ore ascult aceeasi melodie.Versurile ma duc intr-o lume in care fiecare poveste se aseamana cu cea din filme:-drama-romantism-comedie.Toate intr-una singura.Ichid ochii pentru ceva vreme si ma las purtata de val.Ah.Si vreau sa fug intr-o zi la mare cu trenul.Unul din acele vise care nu va putea fi niciodata real.Doar daca eu nu mi-l doresc atat de mult. :x

Si il vreau.Il vreau nespus de mult. As vrea sa il realizez la fel cum reusesc din scrijelituri de creion pot realiza un desen cum nimeni nu poate sa faca.Dar e destul de lucru.Si nu il pot realiza cu una cu doua.Uneori chiar am impresia ca ma straduiesc prea mult sa cumpar un cadou, sa scriu o felicitare, sa iau un buchet de flori...toate aceste fleacuri uneori sunt atat de greu de facut.Iar din cauza lipsei de inspiratie si imaginatia care imi scapa printre degete, mi se pare ca totul este si mai greu.Mai greu chiar decat pare.

Dar remediez totul prin optimism si idei cat mai tampite si originale.In final gestul conteaza, iar cu cat cadoul este mai simplu, in ochii persoanei cui i-l daruiesc observ acea sclipire.Acea sclipire care mi-ar sopti ca sunt singura persoana care a putut sa ii indeplineasca una dintre dorinte: -cadoul mult dorit.Si nu ma refer in totalitate cand sp 'cadoul mult dorit' la obiectul care avea un pret pe el cu cateva momente inainte sa il cumpar din vitrina magazinului pe langa care am trecut.Ma refer la simplitatea gestului.

Dar totul este in imaginatia mea.Persoana imi va spune un multumesc dragut. Ma va luat in brate si ma va saruta.pe obraz..sau poate daca este persoana potrivita va incerca un sarut care ne va duce pe amandoi departe de lumea care s-ar holba pe tot parcursul sarutului :)).sa fim seriosi. Stim cu totii cat de visatoare sunt.

Si da.Voi continua sa fiu acea visatoare naiva invaluita de fumul tigarii LUI aproae stinse.

situatii criza.

La fel ca in fiecare dimineata, Maria lenevea de zor in pat uitandu-se smechereste la ceasul ce ii ticaia la capul patului. Era doar 9 dimineata - aceeasi ora tembela care nu o lasa sa doarma inca zece minute.De fiecare data cand deschidea ochii simtea oboseala ce ii acapara trupul si pleopele.Brusc s-a ridicat din pat, aruncand patura ce o acoperea.A fugit pana la baie;s-a uitat in oglinda.De pe masuta alaturata a luat tubul de rimel aproape gol si oja ei preferata.In geanta de piele,aruncata cu o seara in urma de dupa usa, a gasit rujul ce ii punea in evidenta buzele suave si chipul palid.

Intoarsa in camera, a observat ca usa dulapului cu haine era inca deschisa.S-a asezat in fata lui si a inceput sa arunce pe pat tot ce ar fi putut fi posibil sa poarte cand iesea pe usa apartamentului proaspat renovat.Mereu a optat pentru o pereche confirtabila de blugi si un maieu cu o camsa sau cu un pulover subtire cu nasturi.

Si-a luat geanta din baie si a incaltat botinele primite cadou de la prietena ei cea mai buna.

La iesirea din bloc a observat norii primejdiosi de vara. Si-a continuat drumul pana la cafeneaua pe care de la un timp o frecventa zilnic.

Cafeaua era prea fierbinte pentru a fi bauta..deschide geanta, scoate pachetul si bricheta si isi aprinde o tigara. Se uita in pachet si constata cu dezamagire ca mai ramane decat una.A hotarat sa o pastreze pentru situatii criza..in drum la intoarcere.

hello sunshine.

m-am trezit si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma uit pe fereastra pret de cateva minute. am vazut soarele de frebruarie cum alunga norii, iar frigul de afara incepe sa dispara. dar nu sar din pat. inca mi-e somn si mi-e o leneee...mai stau 10 minute, poate reusesc sa mai adorm.cacat..vrabiile de afara fac o zarva mai mare ca Patrick. ah..cainele casei. unul din cei doi. mic, negru, bot lung, coada si mai lunga, minion..e corcitura mea scumpa. :xexceptand faptul ca in fiecare zi ma rastesc la el pt ca sare pe mine si imi murdareste toate hainele..mai am timp si pt joaca.

si inca ma holbez pe geam si nu pot sa cred cat de frumos e afara.putin frig, dar se rezolva cu pulovere si geci. ce puii mei..doar suntem inventivi si spontani. si gandul imi fuge in alte parti..nu stiu unde..stiu doar ca e ceva frumos.ceva care imi place.ceva care ma linisteste. sunny days...

si trebuie sa ma trezesc..daca mai stau mult in pat o sa ma enervez ca nu pot sa adorm. ajung in sufragerie..dau sa merg spre baie, dar pe drum calculatorul imi face cu ochiul..asa mi.a facut tt saptamana.o sa ajung si eu pe la baie mai incolo..cand o sa am disperata nevoie..bla bla bla.

ah..buni. mi-a adus de mancare..micu dejun la calculator. ca s-a invechit moda micului dejun la pat. o ador. pur si simplu o ador. stiti de ce..nu mai stau sa va explic. femeia asta este fenomenala - punct.

mai arunc cu ochiu' in lista..da. cu ochiu pe care sorin vrea sa mi.l scoata :)). no shit ?! c'est la vie. eu inca imi pastrez ochiul acolo unde este. nu vreau sa il vad intr.un borcan pus la pastrare si admirat de sorin. :">

oh dear gherla :X :))...everestu' creeaza viitori eurovisionisti...de unde am mai scos.o si pe asta nu stiu..nu ma luati in seama..de ceva timp am o stare de euforism..ah da, si mi imaginez cum toata lumea ii voteaza. eh cum cine? EI. da :)) vezi. stiti. ei :x. adorabili.mai multe detalii dupa pauza.

ah si vreau la baie. :)

aiureli de joi noapte.

saptamana asta a fost pur si simplu geniala. pt prima data am simtit ca traiesc. am stiut cum sa ma bucur de fiecare dimineata. de fiecare clipa petrecuta cu prietenii. la un film sau un suc.hai cafea. 15 ani..suferim si noi putim. :)) deja am ajuns sa fumam si sa bem cafele in everest zilnic. si aprca nu pot sa ma dezvat. sau nu vreau. una din doua. sunt lucruri nocive, dar ma fac sa ma simt bine.sunt sigura ca le fac doar pt ca sunt incapatanata. ca vreau sa par mai matura decat sunt. dar toti stim ca sunt M. aceeasi de la inceputul anului. poate putin schimbata.probabil putin mai mult...dar nu stiu cat de bine sau cat de rau este. uneori incerc sa ma inteleg pe mine insami sau insumi...intotdeauna am avut probleme la gramatica.dar eu tt insami cred ca e corect. trecem peste. nu asta este important. important este ca sunt privita altfel. ma simt adorata si iubita. nu stiu. poate probabil pt ca asa vreau, pt ca pot si pt ca merit. dar nu cred. pur si simplu simt nevoia de atentie. niciodata nu am vrut sa fiu in centrul atentiei. dar incepe sa imi placa. esti privit altfel. esti mai increzator in fiecare clipa. fiecare moment este al tau. sunt doar sentimente simple si neesentiale. sunt sentimentele mele pe care niciodata nu am putut sa le inteleg. dorinte si vise pe care multe din ele nu le-am dus la un final. sunt confuza. si asa o sa raman o vreme. pt ca nu stiu. :)

urlam ca sa ne facem auziti.

aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

it's always hard in the morning.

deci. sa incepem. e luni. ma trezesc. adorm iar. ma trezesc din nou. ma uit la ceas. cu greu ridic pilota si scot cate un picior. ma dau jos din pat. ajung in sufragerie. constat ca imi e somn. ma intorc in camera si ma arunc la loc in pat. deschid mp4 si ascult muzica. incep sa ma plictisesc. ah si azi ne vedem. si nu mai am rabdare. sar din pat. ajung in baie. constat ca arat ca naiba. vreau sa fac un dus...

iar ajung in camera. aseara ma gandeam cu ce sa ma imbrac. deci nu trebuie sa mai imi bat capul cu dulapul. sau dulapul sa ma bata pe mine. avem probleme la machiaj. ce culori? ce model?simplu. o dunga simpla neagra care sa te ajute sa iti contureze linia si culoarea ochilor. nociv, dar placut la vedere.

si ce vreme oribila vede ochiul meu. de fapt ambii. ca am doi. nu a reusit inca sorin sa.mi scoata ochiul cu pricina. si nici nu o sa il las. pt ca ochiul meu e verde si merge cu linia neagra de contur mentionata mai sus. si da sufar. si am si de ce. :)

ah. si timpu parca sta in loc. parca nu se face mai repede 12. ah. ba nu. e fara un sfert. trebuie sa imi iau decat geaca, conversii, cheile, portofelul, manusile (e prea frig afara), pachetul de ''fumuri''. si cam asta e tot :)