dada sigur,

sa incepem...ai mei.ce pot spune despre ei.nu ma plac asa cum sunt.sau ma plac dar nu vor sa imi arate.pentru ca de fiecare data cand vorbesc cu ei trebuie sa imi spuna ca ceva nu le place la mine.simt ei nevoia asa usor si direct sa imi spuna ce nu le place la mine.si cum eu intotdeauna imi spun pct de vedere,daca lor nu le convine discutia se transforma in cearta.pe tata il las sa vorbeasca.imi da impresia ca daca i-as raspunde s-ar supara si mai rau.asa ca tac si inghit si tin in mine si adun si ma descarc intr-o zi cu soare..sau cum a fost azi cu vant si ploaie.dar mama,tip la ea pana intelege..pana se face ca mine.
sunt incapatanata si asa o sa fiu mereu.nu inteleg cum de prietenii mei ma pot accepta si parintii nu.adica..ar trebui sa fie mandri ca au un copil normal si cat se poate de sociabil si de deschis la minte si la vorba.care gandeste pe picioarele lui,care mananca doarme si invata..care e sanatos si care incearca sa nu le stea in cale,dar parca mai rau ii incurca.uneori chiar am senzatia ca nici nu ma vor,ca sunt doar o pacoste pe capu lor pe care nu o suporta.care le rapeste rabdarea din ziua x si nu ii lasa sa se plimbe prin casa linistiti.de fiecare data trebuie sa se impiedice unul de mine..cu absolut orice cretinitate.
si da imi bag picioarele..vreau sa stau singura sa nu mai imi tipe cineva in cap si sa scap de morala de doi lei car eimi intra pe o ureche si imi iese pe alta.deja stiu ca nu o sa imi stresez copii in halul asta.deja imi dau seama ca aberez.dar imi place.pt ca vezi tu..sunt o fire sociabila,comunicativa sunt abonamentul full option.sunt buna si inteleg orice tampenie chair daca ma vezi ca o critic din toate unghiurile.acum vreau sa ma intelegi si tu pe mine si sa nu imi zici ca e vina mea despre ce parerea am eu despre ai mei.ei au creat-o.si eu nu pot sa o modelez.nu vreau sa ma mint pt ca nu mi place sa traiesc in lumea de plastic si roz a lui Barbie unde toate se sfarsesc cu un happy ending. :)

afară plouă

suntem tineri şi deja avem impresia că le ştim pe toate, dar de fapt nu ştim nimic.vrem să avem totul, dar nu ştim cum să îl cerem.când primim un cadoua aproape că uităm să mai mulţumim pt el;ne grăbim să ne sunăm prietenii şi să ne lăudam cu ce am primit.ne considerăm atât de mari încât deja cafeaua de dimineaţă nu lipseşte de la micul dejun,iar ţigara dacă ar putea fi permanent aprinsă ar fi o binecuvântare.dar uite că trebuie să învăţăm să supravieţuim.nu zice nimeni că nu ai voie să visezi..dar alege-ţi şi o limită..eu îmi beau cafeaua aştept să elibereze fratemiu baia ca să mă machiez şi apoi nu îmi fac temele şi nu învăţ..stau la calculator.şi scriu ca să ai tu ce să citeşti.îmi place să scriu..îmi place să îmi spun pct de vedere şi să îmi ajut prietenii cu sfaturi care chiar pot fi aplicate.şi chiar dacă sunt la real..încă mă gândesc să scriu cartea pe care o voi publica când o să am eu chef.acum mă cert cu vecinu.îmi zice să dau muzica mai încet dar cine îl ascultă..eu trebuie să mă trezesc la 8..el trebuie să meargă la piaţă.aşa ca nu cred că îl deranjez cu nimic.2 ani mai trebuie să ma suporte că dupăăă..ah,o să mă mut SINGURĂ!!! fără fratemiu sau ai mei sub acelaşi acoperiş..nu o să mai îmi zică nimeni câtă ordine sau dezordine am după uşă sau în şifonier.nu o să mă mai întrebe nimeni la ce oră ies de la şcoală.nu o să mă mai certe nimeni că nu am făcut curat pe masă la calculator.nimeni nu o să mai îmi facă nimic..e probabil doar mama o să ma sune în fiecare seară..că e gratis apelu..şi mă va întreba dacă mă simt bine,dacă nu vreau să vin prin vizită,dacă nu vreau să vină să îmi facă de mâncare..mamele.nu ai ce să le faci.decât pe plac.decât să le cânţi în strună şi să joci după cum vor ele."da mamă am facut aia şi ailalta şi celelalte şi multe altele care m-ai rugat să le fac".ei bine,eu nu îi cânt în strună eu îi spun că nu fac şi vin cu argumente.de multe ori am impresia că sunt mult mai lucidă în rezolvarea unei probleme decât ea..şi totuşi suntem aceeaşi zodie..cum nu ştiu..nu numai alţii au familii ciudate. :)
şi cum ziceam afară plouă iar inspiraţia mea este tot mai mare.fereşte-te de ea,te poate înnebuni.
xoxo,M.

am racit la creier

sti momentele alea in care crezi ca ai trecut peste dar de fapt nu ai trecut deloc.inca de zbati intre vis si realitate.inca incerci sa iti dai seama ce e bun si ce e rau.inca nu intelegi ca vara a trecut si scoala deja te-a imbolnavit (la propriu).inca nu incetezi sa crezi in marea ta dragoste.inca nu te stapanesti sa mentii linia de plutire.inca nu vrei sa intelegi ca nu mai este nicio clipa de care sa profitati impreuna.si totusi intelegi tot ce simti,chiar daca te simti confuz pe dinauntru."ce preferi?sa fi iubit sau sa iubesti? si totusi parca ai vrea sa fi iubita.doar iubita.sa nu mai suferi.sa iti pastrezi sentimentele de afectiune doar pt noua pereche de pantofi cumparata de la reduceri.vrei sa fi atat de iubiata incat sa simti si tu afectiunea pt o persoana.vrei sa fi atat de iubita incat sa te lafai in bratele lui.vrei sa fi atat de iubita incat sa treci peste 4 la fizica.vrei sa fi atat de iubita incat sa ajungi pana la nori de fericire.vrei?-DA..vreau..foarte mult..si sunt..dar nu simt nimic.
de ce isi aminteste in fiecare dimineata de ei doi.de ce are in minte clar imaginea lor imbratisandu se.de ce o lacrima ii saruta obrazul atunci cand asculta un tango la radio.de ce nimeni nu ii da doua palme peste ochi ca sa se trezeasca la realitate?? ah te roog, trezeste-ma.trezeste-ma cu o mangaiere atenta pe obraz cu buzele tale moi.atinge mi gurita si sarutama..da mi acea sarutare dulce,lunga si plina de iubire.asa cum numai tu sti..dar totul este in mintea mea.eu am inventat totul.eu am scris tot.eu am gandit acest tot.si totusi imi este inca dor. :)

plangem pt altii dar niciodata pt noi

de fiecare data ne gandim la raul care ni l fac altii, la sentimentele pe care cealalta persoana nu le impartaseste cu noi..dar nu ne dam seama de raul pe care ni l facem singuri. ne credem perfecti si tot ceea ce fac avem impresia ca e bine. deci nu mai avem nevoie de sfaturile parintilor sau ale prietenilor. gadeste te mai bine, cum sa nu ai nevoie de ajutor?? oricine are nevoie de un suport moral. corpul,mintea, noi cerem sustinere fizica si psihica. avem nevoie de mai mult ca sa trecem peste anumite greutati..mai sti cand scriam cartea aia,daa..nici acum nu am continuat sa scriu..si acum ma gandesc la o noua tema, la un titlu,la culoarea copertii,la modelul scrisului si la fontul lui..am invatat sa gandesc cu ajutorul lor.am scris,iar dupa ce am scris am citit si am mai citit inca o data..si eram convinsa ca nu eu am scris ce era acolo, dar chiar eu scrisesem.niciodata nu am gandit mai coeerent si niciodata nu am avut atata ordine in ganduri. iar acum, ma pierd din nou printre mii de explicatii si cateva amintiri frumoase legate de capuccino si jazz.legate de soare si caldura,legate de tot ceea ce a insemant fericire pt mine pe tot parcursul acestui an :)

şti ceva?crede-mă nici eu nu ştiu

pai sa vedem..de multe ori avem impresia ca ceva lipseşte din noi însă nu prea ştim ce.şi nu ştim din cauza că ne este frică să recunoaştem că ne-am putea îndrăgosti sau că ne-ar putea place cineva foarte mult sau tot felul de motive care ne-ar face să fim slabi. şi începi să plângi şi te miri de ce. te întrebu constant de ce şi cu fiecare răspuns care îţi fulgeră mintea simţi un nod în gât care de abia te mai lasă să respiri şi începi şi cauţi motive, iar cele pe care le simţi mai apropiate de starea ta te ajută şi mai mult să te descarci. dar uneori chiar plângem cu un motiv.uneori chiar simţim nevoia de acea persoană pe care o adorăm,o venerăm. de care ne este dor de ea.pe care nu o avem alături atunci când vrem să ne ţină în braţe,să ne sărute,să ne şoptească cât de mult ne iubeşte. pe bunee dacă înţeleg ceva din sentimentele pe care le am acum..habar nu am.nu ştiu nimic.nu simt nimic.sunt imună la aproape orice lovitură care tu crezi că m-ar putea doborî. şi ce dacă ţie nu ţi convine. uite nu mă interesează. pt că momentan sunt rece şi îngheţ tot pe unde păşesc.te uiţi la mine şi parcă mi-ai vedea tristeţea care mă gustă ca pe un meniu copios şi bine structurat. şi chiar dacă nu m-ai suporta sau dacă ţi-aş face ceva care te-ar deranja pt o grămadă de timp.tot ai zice "nu ştiu prin ce trece,dar ştiu că e nasol de tot". şi într-adevăr nu multă lume ştie prin ce trec. nu multă lume mă cunoaşte cum par a fi..fiecare persoană are şi o latură mai întunecată. toţi ştim cum să operăm în situaţii criză..însă de ce am acel feeling-ul că tu nu ai şti ce să faci. că te-ai speria şi ai fuge şi nu te-ai mai întoarce...nu te-ai mai întoarce să îmi afli povestea :)

aspecte

in fiecare dimineata facem acelasi lucru,ne trezim,mergem in baie si acolo ramanem sub dusul fierbinte,in acel abur care iti incalzeste pielea. dar in fiecare dimineata mi e greu sa ma despart de asternuturile mele si de perna pe care o tin in brate ca sa pot sa adorm.in fiecare dimineata mi-a setat ipodu sa ma trezeasca intr un mod mult mai placut decat cel al unui tzarait de telefon.in fiecare dimineata imi este lene sa imi fac de mancare asa ca bunica sta dupa mine si ma intreaba daca am mancat,daca nu vreau sa mananc, ce vreau sa imi faca..si tot timpul ii raspund cu aceeasi intrebare somnoroasa "nu stiu,fa-mi te rog ce i-ai facut si lui Florin" (fratele ala mai mic si enervant de care iti ziceam zilele trecute"..si in fiecare dimineata citesc cateva pagini din iubire etc..o carte putin dramatica, dar scenele legate de viata sexuala a personajelor te amuza copios..tipa e casatorita..ea si cel mai bun prieten al sotului tipei se indragostesc..ea divorteaza si se casatoreste cu cel de al doilea, cu care va avea 2 copii pt a si putea salva casnicia..tipu e lenes,casnic mai bine spus..tipa e barbatul in casa..si dupa 10 ani primul ei sot,Stuart (Stu-baby cum imi place sa ii zic) ii gaseste pe cei doi..inca nu am aflat din ce motive..sau ar fi unu,e foarte preocupat de prima lui sotie..inca mai are o poza cu ea in portofel,nu ma intreba de ce,nu am cum sa iti raspund..in orice caz..treburile se cam imput. curiozitatile deja s au trezit in interiorul meu..se va desparti tipa de sotul ei pt a se impaca cu primul ei sot? cum vor reactiona copii cand vor afla ca Stuart nu e numai fostul cel mai bun prieten al sotului tipei actual,ci chiar primul ei sot? hmm..si toate acestea in paginile urmatoare
nu am nicio logica, o fac pe interesanta si nu reusesc nimic. cred ca personalitatea mea are mici erori formate la inceputul celui de-al doilea an de liceu..care-i faza?de ce nu ma pot controla?iar am inceput sa gandesc prea mult si sa rad mai putin..iar am reusit sa observ o parte cam negativa care ii influenteaza si pe ceilalti din jurul meu. nici nu stiu daca am dreptate..eu m-am obisnuit cu mine, in fiecare dimineata mi se pare ca ma uit la acelasi chip de somnoroasa care injura peste dinti materiile din ziua respectiva, vad acelasi trup cu mici defecte care par a nu se putea retusa perfect, vad aceeasi personalitate..simt ca nu mai am in ce sa ma schimb. simt ca la un moment dat nu voi mai suporta sa tot invat si sa le fac pe plac tot timpul alor mei..sa zicem ca de abia astept sa ma imi iau carnetu peste 2 ani,sa imi strang bani pt un apartament oricat de mic..numai sa stiu ca stau doar eu, sa vad cum e sa stai in casa cu un caine cat se poate de simpatic si o pisica cat se poate de adorabila (cu conditia sa nu se ia la bataie)..momentan nu angajez pe nimeni sa faca curat prin casa. mancarea o sa o fac eu..iar curatenia,sigur nu o sa scap de vizitele mamei atat de repetate cum sunt cele de la mine din camera. insa asta voi vedea in timp..ah,da..iar cel mai important lucru..o sa VREAU tot ce am cerut mai sus si o sa fac rost de TOT ce vreau de mai sus! ;;)

estem in extaz

sa ne gândim bine..întotdeauna vrem ce este mai bun dar niciodată nu luptăm pt el. întotdeauna vrem atât de multe lucruri că la final uităm ceea ce vroiam. aşa cum eu vreau să scriu dar nu mai ştiu ce vroiam, de fapt acum nu prea ştiu ce vreau..sunt indecisă,dar trecem peste mine.ce ai mai făcut tu? la ce v-aţi gândit în sâptâmâna asta de şcoală..înafară de găsi noi înjurături la adresa profesorilor şi a exerciţiului care nu iese la matematică sau compunerea la română. ah da..eu trebuie sa vă spun că în fiecare oră de mate am chef să scriu pe pagina mea de blog,dar dacă aş putea să fug din şcoală să vin acasă şi să fac un duş fierbinte, să îmi fac o ciocolată caldă (după cum se vede a venit vremea chiar pt un vin fiert), să deschid calculatoru şi poate să mă gândesc odată subiectul cărţii pe care aş vrea să o încep şi să fie atât de bună încat prietenii apropiaţi să se plimbe cu privirile pe rândurile ei şi să plângă de fericire,să râdă cum nu au mai râs niciodată..dar vezi tu, vreau ceva bun..ceva foarte buun,, însă nu mă zbat mai deloc să lupt pt acel lucru..e la fel ca un tiramisu sau ceva dulce cu muuultă ciocolatăă..mai întâi trebuie să ai reţeta ca să îl poţi mânca..iar dacă nu încerci să faci rost de reţetă poţi să moori de invidie când vezi că vecina de la 5 îi iese o prăjitură de milioane (nu şi în cazul meu..stau la casă..şi nu n-am probleme cu vecinii..încă mă înţeleg bine cu ei)..

cretin o care esti

"de multe ori te intalnesti cu ea pe strada si nu sti cum sa ii spui buna, iar de tot atatea ori inima ti se ridica pana in gat si simti un fior cald in stomac."

vedem prea multe filme,citim prea multe carti.credem prea mult in ce ne au spus parintii..

de câte ori nu ţi s a întâmplat ca părinţii tăi să îl lase pe fratele meu în grija ta? de câte ori tu ai fost responsabilă pt toate prostiile lui? de câte ori ai avut voie să îţi laşi jucăriile aruncate prin casă când erai mic/ă? de câte ori ai avut dreptul să faci tot ce vrei tu? de câte ori nu te au certat părinţii tăi că nu ai făcut curat în sufragerie, dar fratele tău ar fi trebuit? de câte ori tatăl tău îţi spune "începând de azi îl controlezi pe fratele tău la lecţii"?.. de câte ori te ai săturat să auzi aceeaşi morală care pare să nu se mai termine? şi de câte ori te întrebi ce treabă ai tu cu temele lui şi cu toate faptele sale? dacă nu ai frate/soră-niciodată, dar dacă ai un asemenea specimen în casă...atunci de mai multe ori..de nenumărate ori chiar...de un infinit de ori...tot timpul..în fiecare zi!!!! aaaaa simt că vreau să mă mut singură. aaah, cât de mult aştept clipa aceea..uşa mea,holul meu,bucătăria mea, baia mea..totul doar al MEU! nu sunt egoistă. vreau doar să am colţul meu unde să fac tot ce vreau eu să ma întorc când vreau eu din oraş, fără ca nimeni să îmi facă program, să plec din oraş când vreau eu şi unde şi cu cine şi cât timp..să fac totul pe răspunderea mea.. partea asta sună urât..îmi inspiră servici,muncă,nervi etc, implicând astfel distracţia cam pe ultimul loc. dar merită..decât să îi mai aud pe ai mei cum încearcă să dea vina pe mine când frate'miu nu îşi face temele şi ia note proaste..păi mai bine singură..
mâine o să vină şi ziua aia..

banalitati

trezita de dimineata, enervata de sedinta de aseara, tempeniile maica'mii la adresa camerei mele prea dezordonate si toate celelalte 1000 de lucruri care insinueaza ca sunt irascibila de dimineata, astazi nu mai au niciun efect. sunt sigura ca imi este foarte somn si sunt sigura ca nu o sa imi invat nici azi la bio si sunt sigura ca o sa ma asculte, dar ma gandesc la cum as putea sa imi petrec dimineata cat mai lejer. trebuie sa imi impun sa nu ma enervez astazi deloc - si cand zic deloc, atunci deloc trebuie sa insemne..dar ma scuzati oameni buni pentru intreberea zilei de azi, de maine si din tot restul zilelor...de ce exista prosti pe lumea asta? uite asta intrebare la care nu poti sa raspunzi..asta e intrebare la care sa stai si sa ii analizezi toata gramatica si in final sa constientizezi ca de fapt ai gresit si ca trebuie sa o iei de la capat..
fa ce te taie capu!
iar acum..acum hmm..acum stau si incerc sa imi gasesc ordine in ganduri. incerc sa am grija la ce ma gandesc astfel icnat gandurile sa nu mi se materializeze...stiu ca azi nu dorm acasa. fug la vecina de la cateva statii de metro si dorm la ea..irina azi ma gazduieste pe mine si pe celelalte doua prietene ale noastre la ea acasa. Ah ce ne vom mai distra!!