luni, februarie 16, 2009

ipoteza este data.concluzia ramane de rezolvat.


Ah. Si sunt atatea intrebari care imi agreseaza cutiuta craniana, care in scurt timp ar trebui sa faca scurt-circuit, dar nu va face prostia asta deoarece e goala.Bate vantul.Nu e nimeni acasa.Au plecat toti sa caute raspunsuri la intrebarile care de fiecare data cand ma roaga sa le dau un raspuns, iar eu nu stiu, simt ca m-ar intepa. Dar le indes pe toate intr.o valiza..si ma sui pe geamantan si intr-un final reusesc sa il inchid. Desi stiu ca ele vor iesi din nou ca sa imi violeze timpul in care stau si ma uit pe pereti cand nu am la ce sa ma gandesc. Ele imi dau tot timpul de furca..ah, si nu stiu cum sa ma opresc din atatea abureli si sa bat exact acolo unde vreau sa ajung cu subiectul.Dar sincer, nici nu stiu unde trebuie sa ajung.Ma simt ca un copil mic pierdut de persoana pe care o tinea de mana in timp ce se plimbau prin parcul de distractii.Doar ca acum micutul s-a trantit pe jos si a inceput sa planga. Si isi tine mainile la gura si se uita in jur, insa nimeni nu il observa.Trecem pe langa el, il ocolosec..nu il aud.Iar el incepe sa planga mai tare, dar incepe sa se linisteasca cand vede ca cineva sa aseaza langa el si incearca sa ii vorbeasca.Copilul incepe sa se simta in siguranta...pentru el este o sansa...pentru mine este Alina care incearca sa ma invete la prostii :x.

Incearca sa ma convinga sa fugim la mare de 1 mai. Cu metoda clasica - ' mami, tati, vedeti ca ma vad cu M.'; 'mami, tati, vedeti ca ma duc la A, proiectul nu se termina singur'...ah, si ei musca din momeala, noi din cascaval, iar cei care cad in capcana sunt ei.CA noi o sa avem grija sa fim dodate doar cu niste bermude, un tricou si un hanorac...o geanta eventual in care sa caram sticla de Sangria, mp4-ul meu si ipod-ul ei, bricheta, pachetul de fumuri, si telefoanele noastre din epoca de piatra.Si cu cat ma gandesc mai mult cu atat vreau mai mult.Doar o zi. O ora...un minut.Chiar si o secunda.Vreau sa vad marea.Vreau sa o simt..si desi A nu vrea sa faca o baie, eu imi voi imbraca costumul de baie imediat ce imi suna ceasul.Si nu vreau sa fie un vis.Vreau sa fie realitate.Ne-a mai ramas putin timp..in care sa punem la cale o escapada la mare. :X

MI-E DOR DE MARE !

Niciun comentariu: