marți, aprilie 28, 2009

e şi asta o chestie

oficial urăsc ziua de astăzi..totul am facut pe pielea mea..pe pielea mea am riscat, pe pielea mea am minţit, pe pielea mea m-am ales cu un unu..da.unde au dispărut anii ăia frumoşi când erai mic spărgeai o vază iar tot ce primeai ca morală era "lasă mamă că cumpărăm alta".acum nu mai poţi primi acelaşi răspuns când faci faţa de nevinovat..acum se trece la fapte, judecată, reguli..şi da recunosc..a fost vina mea.am riscat şi am riscat prea mult şi am pierdut. şi sunt sigură că nu voi primi acel "lasă mamă că data viitoare nu vei mai face aşa.te-ai invăţat minte acum şi o să îţi măreşti tu media"...nu, acum mă aştept la fraza "de ce nu ai invăţat?de ce ai avut tentativa de fraudă? de ce..?"..e uite aşa am avut eu chef. şi dacă ţine-ţi minte şi voi aţi fost adolescenţi..şi voi aţi avut tentative de fraude..şi voi aţi făcut ceea ce fac eu...asta mă enrvează cel mai rău la adulţi.intotdeauna uită că şi ei au fost adolescenţi..poate nu toţi au avut o adolescenţă frumoasă, poate majoritatea au fost nişte mici tocilari..dar totuşi, să nu fim nici aşa serioşi :) ..să vezi ce frumos o să fie mai incolo când o să incepem să ne aşezăm la poveşti..ce ai făcut?cum de ai copiat? cum de ai luat pomul ăla in braţe?..etc şi bla bla bla
what you hide makes you innocent what you reveal makes you guilty and the truth lies somewhere in between

duminică, aprilie 26, 2009

mi-a spus să nu spun :)

joi, aprilie 23, 2009

Bănuiesc că (virgulă) cunoşti sentimentul acela de nesiguranţă pe care il exploatezi când stai intins/a in pat şi te uiţi in tavan.Sentimentul care te face să iţi simţi ochii umezi şi obrajii mânjiţi de dârele mici ale lacrimilor.Sentimentul care te face să te gândeşti dacă e bine ce faci, dacă să continui ceea ce incerci să exprimi,dacă eşti sigur de ceea ce trebuie să faci..dacă şi dacă.Şi intr-un final adormi plângând, iar a doua zi nici măcar tu nu şti ceea ce ai vrut să iţi explici cu o noapte inainte..sau inţelegi, dar iţi este mult prea teamă..de multe ori incerc să imi acopăr teama cu ceva care mă face să zâmbesc..cu cineva care mă ajuta să trec peste, care imi este alături şi care imi spune să fiu atentă când merg şi să nu mă impiedic in explicaţii inutile..dar nu pot să trăiesc fără conversaţiile de care incep să mă plictisesc uneori..ce ţi-au făcut ai tai de absenţe?cum te mai inţelegi cu frati'tu?ce să facem dacă nu vrem să mergem la ore?ai auzit ultima bârfă? cee-cuum-caand-uunde?? intrebări existenţiale..răspunsurile care iţi taie liniştea şi deschide un subiect din arhivă.Chestii şi chestiuţe care iţi marchează creierul şi nu te lasă să dormi, care te fac să gândeşti continuu la ce ai de făcut, dacă şi tu vei ajunge in situaţiile respective, dacă vei şti cum să treci peste momentele grele, dacă şi iar dacă..şi ajung de unde am plecat, dar simt nevoia să scriu..şi să gândesc mult..prea mult, ca de obicei.Să imi deschis singură o conversaţie care să mă lase pe ganduri diseară.Sau care nu mă lasă să nu fiu atentă la fiecare detaliu picant.Şi totuşi nu am innebunit deşi mă crezi nebună.Spun adevărul care şi pe tine te roade uneori..adevărul ăla care ştie cum să iţi intoarcă ziua pe dos şi care să iţi schimbe starea de spirit intr-un mod mai puţin subtil..hai şti că am dreptate,şti că vorbesc de toate banalităţile frumoase şi aberaţiile mirobolante. iar dacă nu intelgi,probabil ţi-am suprasolicitat neuronul.Dar nu iţi face griji..nici măcar eu nu inţeleg.Dar inţeleg cum incearcă lumea să işi omoare timpul..vizionând filmul preferat incă o dată, bând incă o sticlă de cola, mâncănd o altă ciocolată, aruncând incă o ţigară pe trotuar, compostând incă un bilet, alergând iar după metrou, holbându-se iar după autobuzul pe care l-a pierdut,cumpărând incă o ingheţata,mirosind buchetul de flori primit de la persoana iubită incă o dată,zâmbind iar copilului ce desenează pe stradă un oraş fericit, clipind iar la fiecare particulă de praf,dansând după incă o sticlă de alcool..hai să incercăm şi noi să ne omorâm timpul pe holurile şcolii aşteptând iar muzica clopoţelului de intrare la ore..să intrăm la ore şi să numărăm minutele rămase până auzim clopoţelul de ieşire, să urmărim ultimul apel nepreluat şi mesajul abia primit..dar ceva ne trezeşte din visare.Mai bine spus cineva..acel cineva de la catedra..care urlă şi ţipă şi iar urlă şi iar ţipă, până îţi ia telefonul la directoare (încă sunt un caz fericit,am primit telefonul la sfârşitul orei..însă am promis că nu se va mai întâmpla...la ora profului respectiv, că la restul..).Şi am rămas la partea in care ne trezim..şi constatăm că de fapt era alarma de la telefon setată să ne dezmorţească la 8 dimineaţa..dar mi-e lene şi o setez la 9..doar inchid ochii, sau asta a fost impresia mea ca deja alarmă incepe să cânte..şi e un cântec frumos cu care este plăcut să te trezeşti in fiecare dimineaţa.Care parcă te face să te gândeşti la ceea ce vei face pe intreaga zi.Te face să te gândeşti la respectiva persoană in cauză.Te face să ii sari de gât şi să il faci sa tacă lipindu-ţi buzele de buzele lui.Să il strângi in braţe, el să te strângă pe tine şi să simţi că nimic nu poate merge mai bine..shwayze-buzzin
şi mai e atât de puţin până de 1 mai..şi cât de puţin..şi cât de dulce a fost profu de fizică să ne mute teza..normal, doar noi i-am făcut să ii tresalte sentimentele pure şi să il facem să ne iubească mai mult.Să ii luminăm ziua plină de problemele de rutină cu un tort mic şi un pahar cu suc.Trăiască fericirea :)

duminică, aprilie 19, 2009

dăăă




Hai să Paştem fericiţi! :)

vineri, aprilie 17, 2009

ce mai zi

deci da..deci azi a fost o zi complet ciudată.din toate puncticelele de vedere..cum să vorbeşti aproape o oră de cineva şi când ieşi din cafenea să te întâlneşti cu persoana respectivă..să îi spui bună şi apoi să îţi vezi de drum..care este blocat de unu care te întreabă dacă nu vrei să îl ajuţi pe X cu nu ştiu ce sumă de trei lei...ce coincidenţă,şti că ne-am mai văzut şi la cişmigiu..oooooook.ajungi in parc..şi începi să te gândeşti cum ar fi dacă tot despre ce am vorbit să devină realitate..aici,acum : gen bed time stories...dar în fine.cred că orice ar citi asta m-ar crede nebună..bună de spitalul9..dar am martori..bine, hai doar unul..care de fapt este una..care este o martoră buimăcită şi care râde la toate tâmpeniile pe care le zic sau le fac...de fapt amândouă râdem. şi încă mă intreb cum de au ajuns gândacii de bucătărie să fie din ciocolată..măi să fie, am înnebunit de tot, normal că alina are impresia că a omorât un gândac de pe birou cu un parfum şi vine vorba şi de firma şi mirosul parfumului..şi ce crezi.parfumul era din ciocolată sau ceva de genu (nici noi nu am înţeles) şi o întreb "deci gândacu e de ciocolată", iar alina convinsă "păi DA"..ok :)) deci putem spune că am inventat un nou banc despre alinuţa..dar să nu mai fiu rea..să trec la partea că mă îngrozeşte cât de mică este lumea..pff, parcă nu mai îmi este atât de frică să mă pierd pe străzile bucureştiului (dacă ar fi să se întâmple o asemenea peripeţie)..ştiu că e cineva cunoscut pe stradă cu care să mă întâlnesc şi să mă conducă până acasă..ia vezi poate eşti chiar tu :)))...însă cum toată lumea este plecată la munte de Paşte..păi e cam greu să întâlnesc pe cineva atunci..se gâseşte, nu-i problemă..dar totuşi o săstau cuminte în patul meu şi mă voi gândi la...la cât de mult gândesc.la câte prostii pot să spun şi tâmpenii să fac..cu ce aş putea să fac pe cei trişti să râdă. cu ce să îi surprind un zâmbet pe buzele celui ce este lânga mine 9eh, îl va pierde în scurt timp din cauza sărutului)..e clar, aberez..oboseala îşi pune amprenta..deja am dat o groază de detalii. deja încep să mă plictisesc să tastez, deşi în acelaşi timp îmi place...dar mi-e somn aşa că mă duc să îmi termin ceaiul de băut şi să fac un duş şi să mă revăd cu aşternuturile de pe pat şi cu patul însuşi...ieeeeeei, am terminat postarea. :d
p.s.: să paşti fericit >:D<

joi, aprilie 16, 2009

postarea zilei


Nuuuu..mai e aşa puţin până începe şcoala.Până vin tezele şi toate temele alea urâte..lecţiile predate care îţi rămân de învăţat a doua zi.Doar te aşteaptă ascultarea.ieiii :....Dar mai avem atât de multe de făcut deşi mai sunt doar 5 zile de vacanţă..deci hai să recapitulăm.Trebuie să profităm de orice distracţie;să petrecem cât putem de bine;să încetăm să ne mai uităm la ceas;să lăsăm cărţile şi caietele neatinse.Le lăsăm să putrezească :)

luni, aprilie 13, 2009

ăăă...


Dar totuşi nu incetez să îmi cer scuze..indiferent dacă eu sunt sau nu de vină; dacă am făcut ceva ca să supăr pe cineva sau dacă nu am făcut nimic..'lumea asta moartă va incerca să îţi fure dragostea'.Păi, cam aşa ceva.Cunoşti sentimentul de singurătate..şti tu, momentele alea în care îţi place să fi singur şi să te gândeşti in general.Să stai întins in pat,să asculţi una dintre melodiile preferate şi să te îti urmăreşti ideile cum aleargă pe tavan.Una câte una vine la tine să se ascunda în spatele ochilor.Şi şti că ideea care de abia s-a ascuns din exterior pare suplă,frumoasă,perfectă..însă acum când îi citeşti conţinutul observi mai bine răutatea ei. Observi cât de mult te schimbi şi cât de uşor îi porţi pierde pe cei apropiaţi.E ca un joc fără nicio regulă..sau are reguli dar nu şti sau nu vrei să le respecţi.Incepi să joci şi începi să şi câştigi..dar ai făcut un pas greşit la următoarea mişcare, ai căzut şi te-ai lovit.Acum începi să cunoşti sentimentul de pierzător..simţi ca pierzi ceea ce te face fericit..ceea ce îţi aduce zâmbetul pe buze; care îţi creşte un sentiment plăcut în interior.Iar după ce pierzi, încerci să recuperezi ceea ce ai pierdut..şi reuşeşti să prinzi din urmă acel ceva ce te face fericit.Dar tu iar te-ai împiedicat ca prostu', ai cazut şi te-ai lovit.Încerci să te ridici, dar durerea îţi amorţeşte genunchiul julit.Şi totuşi ai voinţă..iar acel ceva se uită in urmă, vede că te-ai lovit mai rău ca ultima dată şi se întoarce să te ajute.Îţi întinde mâna, iar tu refuzi..încă îţi este greu să crezi că s-a întors înapoi la tine să te ajute..dar îţi mai întinde încă o dată mâna.Începi să prinzi curaj..fără să vrei mâna ta te trădează şi o prinde pe cea care ţi-a venit în ajutor.Te-ai ridicat uşor de jos şi te-ai scuturat de praf.În colţul gurii ţi s-a ridicat un zâmbet..din nou.Şi te uiţi în jur.Toată lumea râde, iar tu râzi de ea -"ce lume moartă". :)

duminică, aprilie 12, 2009

hai râzi, ia vezi poţi


Trei zile au trecut de când nu mi-am deschis blogul pentru a nota câte ceva din week-end.Totul a fost perfect: înnoţi pe ritmu de kiss şi bang, râzi până la 1 noaptea, ai plănuit ca sâmbăta să porţi tocuri şi ca să nu zici că te-ai cărat cu balerinii in picioare şi cu pantofii in geanta te opreşti în faţa teatrului ţandărică şi 'ataşezi tocuri balerinilor'..ehi,da. Cam la asta se rezumă week-end'ul meu şi al nostru in acelaşi timp."iriiiina, zice lumea că am înnebunit.mai avem puţin până acasă şi uite ce facem noi.-păi nu a fost ideea ta.hai marina nu te mai văita ca un copil.-iriiina, stai mai încet!!-nu pot să merg ca un şoarece constipat.-dar uite că eu merg şi vreau să stai cu mine.sandalele tale sunt mult mai confortabile decât pantofii mei.-da, siguur!'..hmm, în faţa uşii totuşi am înlocuit pantofii cu balerinii. Şi ce lene, dar ce durere de picioare, dar ce leeene. Moţăim de vreo 2 ore în faţa calculatorului şi îl vizionăm pe Costel de la cafe deko..ah :x demenţiale glume :)) însă şuie paparude te dă pe paste cu melodia lor bazată numai pe chitară şi alte instrumente şi versurile lor ciudate care îţi cutremură fiecare sentiment pe care îl porţi(p.s. I mi-a arătat melodia).. şe unduim odată cu apa, iar buzele noastre se muleaza dupa forma versurilor..fredonăm şi ne simţim bine..încă nu ne-am oprit din râs. Am innebunit? neah, niciodată nu am fost cu picioarele pe pământ aşa cum mulţi cred că sunt. Nu întotdeauna fac faţă provocărilor. Nu întotdeauna câştig bătalia pe care o incep...mda, iar ajung la fraza 'nu mă cunoşti aşa cum mă cunosc cei apropiaţi'...dar sunt moarta de oboseală.Am dormit doar patru ore, mi s-a făcut cam rău de la câte dulciuri am mâncat, şi totuşi mă simt bine. Pentru că vreau şi pentru că pot, probabil şi pentru că merit...dar patul îmi face cu ochiul, mă cheamă, dar eu îi spun că incă nu mi-am terminat postarea..'da-o naibii' îmi zice el..nu pot rezista tentaţiei şi mă arunc in pat, iau perna in braţe, o strâng la piept, pilota moale mă acopera şi ma inbrăţişează călduros..închid ochii, mă gândesc la ceva frumos şi adorm în scurt timp.

joi, aprilie 09, 2009

pe bunee?


Şi deşi multă lume crede că m-am maturizat prea devreme habar nu au ce ganduri ascunde cutiuţa mea craniană.Cât de nebuna pot să fiu, câte lucruri pot să indeplinesc.Băăăi..înţelege că nu se numeşte maturizare.Se numeşte lene acută..iar despre faptul că zici că mă cunoşti, crede-mă că nu este aşa.Înafară de I. nimeni nu ştie să mă cunoască cum sunt de fapt.Nimeni nu ştie cât de repede pot afişa un zâmbet ironic sau unul adevărat...nu şti ce înseamnă să stai în cur pe iarbă şi să te uiţi la copacii înfloriţi..şi din când in când să mai alergi cu aparatul dupâ o pasâre..sincer nici eu nu ştiu sentimentul să fugi dupa ceva/cineva să îl prinzi într-o ipostază.

Dar ştiu cât de liniştitor este să stai pe iarbă şi să fredonezi una dintre melodiile preferate alaturi de cineva drag ţie. :) : şuie paparude- cea mai buna zi

miercuri, aprilie 08, 2009

imi scriu visele


hai să ne întâlnim intr-o simplă stare nimic mai divin.. şi m-am trezit de dimineaţă fară niciun chef de şcoală şi mi-am gătit spaghete cu zahăr ca să îmi mai îndulcesc ziua...dar am reuşit să mă indulcesc şi pe mine..am zahăr pe mâini şi pe buze..mă simt lipicioasă :))se rezolva cu puţină apă şi săpun..mâinee vine vacanţa. YEEEEEEs..de când aşteptam momentul de o pauză, de ieşit in fiecare seară in oraş la o terasă..hmm, şi dacă am sânge în vene poate incep să mă dau in sk8 cu rolele, să o ard in figuri şi să mă umplu de vânătăi.ehh..se rozolvă, trec şi peste asta..acum cel mai important este că tot mâine merg la irina (-buna I. !) şi ne-am hotărât să facem ceva cât se poate de nebunesc, sărit de pe fix, tipic nouă...deci, ne luăm rochiţa de vara preferată,o pereche de dresuri,pantofii preferaţi cu toc şi o ardem dubios pe strazile din apropierea pieţei romane..:-j o scenă o mulţime multe mâini in aer -la asta se rezumă toata vacanţa. şi nu numai asta de acum şi aia de vară..vreau să mă distrez cum nimeni nu s-a mai distrat, să îmi las imaginaţia să îmi controleze toate mişcările...iar seara să fac baie in mare şi să privesc răsăritul aşa cum plănuiam odată să il văd. sunt sigură că de data asta irina ne vom trezi şi noi de dimineaţă şi vom reuşi să alergăm pe plaja şi să peindem soarele cum se trezeşte de sub mare. :)

marți, aprilie 07, 2009

şi da, am trecut şi peste asta

la prima "vedere" când auzi cuvântul şedinţa reacţionezi in felul următor: -nu ştie nota X de la materia Y; -nu ştie de Z absenţe; -iar o să spună dirigă că vorbesc in ore; -o să mooor; -să vezi ce imi vor face ai mei pe drum sau acasă; -ce mă fac??; -să le spun de şedinţă??; -să ţin şedinţa doar pentru mine...ce mă fac şi iar ce mă fac. intrebarea de bază..ah, să nu uităm de dialogurile care se invesc: -ce o să îţi faca? -câte absenţe ai? -de ce note nu le-ai spus? etc si bla bla bla
in cazul meu totul este chill.. :X

luni, aprilie 06, 2009

hai cu vacanţa aia odata


dacă am fi nevoiţi să facem o listă cu toate mărunţişurile pe care am vrea să le facem azi..parcă nu ar mai avea haz.Ţi s-ar părea nişte reguli stupide şi cum tu nu joci conform regulamentului.. te vei plictisi. Hai să fim spontani şi nebuni. Să ne mişcăm mâinile şi picioarele dupa ritmul inimii. Să inventăm dupa imaginaţia noastră...să facem totul conform niciunei reguli din regulament..hai să chiulim toţi de la şcoală..ştim cu toţi că asta vrem mulţi dintre noi- vacanţă. Chiar nu strică o mică vacanţă. Dar până atunci trebuie să îl convingem pe profu de fizică să dăm testul din probleme după vacanţă..iar ăla de la geografia franţei-hmm,il dăm mâine...se copiază cam greu dar incercăm şi noi :-"

ăhăm...

mă plictisesc la ora de tic.. :)

duminică, aprilie 05, 2009

azi


gata...m-am plictisit ca plictiseala să mă joace pe degete. afară e bine, cald şi frumos, iar eu o ard dubios prin casa..e ceva in neregulă..nu mai poate merge aşa..e aproape vara si trebuie sa ne revenim la viaţă. mda...cam aşa ar trebui să facem..chiar si când mi se taie elanul. dar hai să ne bucurăm de cadourile surpriză :x. e aşa frumos afară. nu ai cum să te cerţi..nu te lasă soarele...ah, şi parcă se simte iubirea in aer. toata lumea fericită, bine dispusă..paranoia ce sunt, dar aşa este. ieşi până afară sa simţi şi tu. sa simţi razele calde ce iţi patrund in suflet şi căldura care te imbrăţişează. e unul dintre basmele devenite realitate.. şi un final fericit ca in poveştile de dragoste. "şi au trăit fericiţi până la adânci bătraneţi"...da, fi sigur :))..la bătrâneţe parcă toată lumea înnebuneşte. sport extrem la vârste înaintate (vama veche).

dar încă vreau să profit de anii de adolescenţă..să fiu nebună cât de mult pot, să fac tot ceea ce îmi doresc, să alerg după dorinţe, să îmi îndeplinesc toate visele..etc si bla bla bla. am scris două rânduri care nu au sens pentru tine cititorule... nu cred că şti ce simt când scriu sau când scriu ce simt. e atât de uşor când eşti deplasat total de realitate..mai trebuie să şi visăm. să încercăm să nu mai depindem atăt de lume şi de cei care trăiesc in ea.. i lose control (ava leigh)..pff, mi s-a oprit neuronul. :)

vineri, aprilie 03, 2009

primavara incepe cu tine


hai sa fim seriosi..cine are chef de scoala in ultima vreme. toata lumea capata absente fara motiv, note mici, morala profilor. noi nu chiulim..doar absentam ca sa putem sa ne facem de cap prin spatele scolii..un basket, un sendvis..un fum..la naiba. :)) vreau sa trecem naibii odata mai repede de teze teste ascultari peste ascultari si sa vina vara aia odata..ne-am plictisit pe aceeasi traiectorie...casa-statie-autobuz-mers pe jos-scoala-casa etc. profii nu vor si ei sa simta adrenalina atunci cand absenteaza de la ore? nu vor si ei sa ne mai scuteasca de teme si lectiile predate la care ajungi sa dormi cu capul pe banca...pfoa..e prea mult soare afara sa stam inchisi sapte ore intr.o clasa unde sa ne holbam pe geam si sa numaram minutele care ne-au mai ramas pana la pauza..dar cel mai grav este cand incepi sa numeri minutele la ultima ora..simti ca nu mai rezisti pe scaun..incepi sa te gandesti la una si la cealalta..ce faci maine, ca doar e sambata..ce faci dupa scoala. cu cine te mai vezi. cu cine te mai intalnesti..e clar. avem nevoie de o vacanta :)) una luuuunga..chiar foarte lunga. cat sa nu o mai vad pe aia de romana deloc sau functiile trigonometrice de la matematica.

"parca nici nu imi vine sa te mai trimit la scoala"- asta mi- a spus maica'mea aseara de cand a vazut cat de aiuriti am ajus sa fim la scoala ca nu invatam sau nu se preda bine, ca nu facem experinte sau exercitii blabla. :) ar fi perfect :)) sa stai acasa, dormi pana tarziua, nu te iti mai deranjezi neuronii sa gandeasca pentru teme sau lectiile nelogice la biologie..si nici la testul pe care l-ai dat acum o saptamana la logica si ai luat 8. :)...am fugit sa prind autobuzul...

miercuri, aprilie 01, 2009

e 1 aprilie si totusi nu m-am distrat


pff...pe zi ce trece parca ne este tot ma greu sa ne exprimam sentimentele. parca totul se reduce la a fi bun cu ceilalti fara sa astepti nimic in schimb..si totusi dai pana cand simti ca ramane un loc in care trebuie sa aduni alte povesti de unde sa scoti sfaturi. dar de multe golul acela este provocat de o groaza de lume, nu doar de o singura persoana. te simti acoperit de dinafara insa sti ca de fapt esti gol pe dinauntru..suna ciudat dar sti ca asa este. sti ca la un moment dat ar trebuie ca si tu sa fi ascultat. ca si povestea ta sa fie asculta si la randu'i urmata de sfaturi. ai grija de persoana careia ii spui..peretii au urechi iar ecoul nu este atat de slab. stie cum sa alerge prin fiecare colt pana cand simti acea presiune ce te apasa...acel gol care iti strange stomacul si care nu te lasa sa gandesti aproape deloc la ce trebuie sa faci pe moment. ramai cu capul pe umeri...sti ca solutia este la tine..dar unde? in buzunar?in portofel?in geanta?in buzunarul interior de la noua ta geaca?...nu poti sa o simti sau sa o atingi..nici macar sa o pipai. e undeva in interiorul acelui gol..undeva unde nu poti sa ajungi atat de repede si de usor..ai nevoie de timp..dar cat? la un moment dat nu mai rezisti. o sa ajungi in momentul in care nu o sa mai sti ce sa faci, sa zici, sa exprimi....eu, o sa ajung in acel moment. daca nu am ajuns deja.. e greu. e greu pt ca nu stiu ce sa fac.. nu stiu cum sa deschid o discutied..mai bine spus nu stiu unde ar fi problema la mine. pentru ca nimeni nu spune. toata lumea tace si rade la glumele pe care le fac. dar uneori pot sa fiu foarte rea..alteori lumea abuzeaza de bunatate, care nu stiu..poate e putin pe acolo..dar nu in ultimul timp. in ultima vreme totul e diferit..incerc sa vorbesc si sa imi exprim sentimentele..si totusi tot nu reusesc sa ma linistesc..nu reusesc sa scap de acel gol.. pentru ca nu pot. stiu ce ar putea sa il inlocuiasca, dar asta implica o groaza de exprimari care ma sperie.. de care mi-e teama ca vor avea urmari care nu o sa le pot suporta.. urmari care ar putea sa imi agraveze situati.. dar daca ti-as spune tie ce ma apasa acum.. ce m.a apasat toata ziua.. cum ai reactiona? m-ami asculta in continuare? te-ai plictisit uitandu-te la mine cum iti insir sentimentele de teama?..vei rade? vei plange alaturi de mine? vei fi acolo cand am nevoie de tine? ma vei strange de mana si nu imi vei da drumul? va trebui sa ma uit in urma sa vad daca mai esti in saptele meu?... eu stiu ce vreau sa iti spun, tu sti sa imi raspunzi? :)