sâmbătă, mai 30, 2009

mai sa fie

Hai să privim lucrurile în general..să privim cum lumea se duce de râpă, chiar şi persoanele în vârstă care tot timpul ne repetă că ei nu se comportau la vârsta noastră în halul în care ne coportăm noi şi că avem multe de învăţat de la ei..o secundă.Ce să învăţăm?Cum să ne ţinem de 'staţie' ca să nu cădem în cur la cât de beţi suntem sau cum noi-fetele- să avem grijă de băieţii lângă care o să ne petrecem timpul, fiindu-le punct de sprijin propriu şi moral când ei vor sta beţi în staţie al 331..Păi cam asta am avut eu de învăţat de la un cuplu destul de în vârstă..săraca femeie,dacă eram în locul ei nu eram zâmbitoare şi bine dispusă lângă boşorogul care se îmbată din 2 pahare de vin când iese în oraş la o cină cu amicii de pe vremea lui.O priveam cum îşi cară soţul ca o odraslă încăpăţânată.Cum se chinuia să îl ridice de pe scaun (aţipise săracul) ca să coboare la prima staţie.Îi priveam şi nu puteam să cred cum încerca să îşi menţină echilibrul ţinandu-se cu o mână de staţia lui 331 de la lahovari..că de cealalta era încolăcit braţul soţiei iubitoare care ar face orice pentru persoana lângă care şi-a petrecu o viaţă aproape..dar nu ai ce să faci,când iubeşti eşti dispus să treci peste toate punctele de reper pe care ţi le-ai luat cândva.Peste toată lista pe care ai scris că niciodată nu vei face asta şi ailaltă..slăbiciunea.Se uită la noi,îşi găseşte teritoriul şi incepe să ne stăpânească.Hai frate?!hai să deschidem ochii şi să zicem nu la tot ce ar putea să ne hrănească slăbiciunea..hai să fim puternici măcar o dată.Să ne învăţăm să facem unele lucruri nocive să facă parte mult mai puţin din noi.Dar problema este..care este problema dacă mai vrem să ne facem şi de cap.Să ne hranim puţin câte puţin din slăbiciunea care ni se creează până când irosim toată esenţa.Măi să fie...frate,cel mai bine fi antenă la tot şi culege ce te intresează..
şti că mă iubeşti. :)

azi ne lasam grijile in cearceafuri

Afară plouă..în casă este plictiseală..şi ce am putea face pe un timp ca ăsta?Păi hai să ne luăm blugii,pachetul de ţigări şi hai la o cafea.Ne mai încălzim şi noi :)

sâmbătă, mai 23, 2009

saturday night

La ora asta toata lumea teoretic doarme..numai unii mai somnambuli de felul lor stau si isi petrec noptile singuri acasa pentru a mia oara, stant in fata unui monitor si cu tastatura sub barbie, enervand toti cititorii de blog.Eh, uite ca eu fac parte din ei.Dupa jumatate de pahar de visinata, oboseala si stres, m-a luat somnul.Dar nici ca ma indrept spre pat.Stau lipita de calculator si scriu tot ce am simtit pe ziua de azi.Toate trairile bune si rele, dragute si urate, vreau sa le impartasesc fara nicio retinere...mda, se pare ca atunci cand sunt putin mai ametita si amortita imi merge mai bine mintea..mai sa fie, ce chestie.Ar trebui sa practic mai des sprotul asta..dar sa trecem si la lucruri mai serioase, cum ar fi sa ma trezesc din amorteala si sa gandesc lucid macar o data in viata.Sa mai scriu inca o data cum scriam inainte.Fara nicio retinere, fara niciun stres, fara sa ma stau sa gasesc diferitele cuvinte filozofice care mai rau ma incurca la exprimare.Si incep sa o cam dau pe o pasa mai trista si chill in acelasi timp..ascultam plain white t's din partea casei si cautam versuri pentru o tura de karaoke (sau ceva de genu)..asta pana cand ni se descarca filmul dorit si pe care de abia asteptam sa il vizionam cu un bol plin de floricele cu cascaval, sau hai pe jumatate ca am mai mancat din el, in brate.Si pana atunci ne holbam la tastatura sa gasim toate literele pt a putea forma un cuvant..Oboseala deja imi acapareaza ochii si simt cum incet incet incepe sa imi fie somn..dar nici de data asta nu imi sta capul la pat,perna,pilota,cearceaf..pijamalele le port,astea sunt si hainele de casa de la o vreme..imi e atat de le ne icat nu mai am rabdare nici sa stau in fata sifonierului sa imi aleg hainele cu care sa ma imbrac prin casa..pai nici nu e de mirare, daca ma trezesc la 10-cele mai multe exceptii fiind la 5-8 dimineata din cauza unui cosmar....si lenevesc asa pana pe la 2 cand trebuie sa plec si sa ies in oras sa ne simtim bine..dar sunt si zile in care pur si simplu nu sti ce sa faci..pana mea..adica sunt momentele alea de maxima tensiune in care nu sti cum sa actionezi si ce decizii sa iei..asa cum ajung sa iau eu decizia de a ma retrage la un film..nb.
xoxo, M :*

vineri, mai 22, 2009

Vineri seară..stai chill la tine acasă cu calculatorul în faţă,mai citeşti o carte bună, mai bei un ceai..mai îţi aduci aminte de fazele din b.d. la cere incepi sa râzi şi nici nu şti dacă îţi va trece reacţia până mâine dimineaţă.Numeri ţigările fumate-care nu prea ies la numărătoare-şi încerci să îţi aminteşti toate detalii nesemnificative cum ar fi cine a dat cu sticla de bere peste sticla lui Seby de bere şi a udat masa de n-a înjurat tipa de la bar..măi să fie..gustav sau matei..păpuşeeeeel :>

marți, mai 19, 2009

care sunt sansele sa am dreptate..

Şi uşor uşor ne trezim de dimineaţă, ne înviorăm cu apa rece de la robinet şi ne uităm în oglindă să vedem cât de obosiţi suntem.Ne gândim că ar mai fi mers câteva mici retuşări la aspectul figurii noastre,dar e o nouă dimineaţă cu un alt program strict.Dar trebuie să încercăm să vedem şi partea bună a lucrurilor.Trebuie să urmarim fiecare firicel al stresului şi să îl secăm până nu mai simţim toată durerea şi oboseala provocată.Până când plictiseală se transformă în chef de viaţă, iar monotonia ia un contur spontan.Poate ar fi bine să ne scoatem din priză calculatoarele, să ne aruncăm cărţile şi caietele într-un colţ de cameră..să simţim mai mult vara care se apropie cu paşi repezi la fiecare secundă trecută,fiecare minut alergat,fiecare oră enervantă..fiecare zi care ne face să fim irascibili.Ştim că e aproape..atât de aproape, dar totuşi departe.În ficare dimineaţă soarele ne trezeşte şi ne anunţă o zi mai caldă şi mai însorită.O zi în care toate dorinţele îţi pot deveni realitate şi orice este posibil..nu te teme să te întrebi şi să fi dezamăgit dacă se poate întâmpla aşa ceva.Niciodată nu şti ce îţi rezervă timpul..fiecare îşi trăieşte povestea sa.Fiecare încearcă să îşi indeplinească dorinţele lui şi ale celor care îi sunt foarte dragi.Toţi vrem să fim observaţi prin modul în care ne ataşăm de o persoană, prin vorbele dulci pe care putem să le reproducem, prin mângâieri tandre care te fac să tremuri din toate încheieturile, priviri care te fac să simţi un fior subtil de fericire de fiecare dată când se uită la tine, iar zămbetul acela inocent şi tâpm..ah, toată lumea are parte de el.Toată lumea are dreptul să simtă bucuria odată cu cei din jur..bucuria care face un copil mic să râdă şi să se ruşineze de fiecare dată când părinţii îl răsfaţă.La vârste fragede eram toţi fericiţi..eram toţi lipsiţi de griji şi probleme.Tot ce trebuia să facem era să ne mâncăm porţia de măr pisat cu biscuiţi şi să ne bem laptele din boberon ca să îi lăsăm şi pe ai noştri să doarmă.Dar acum e puţin mai diferit.Ne dăm seama de anumite respinsabilităţi pe care le avem, de cum să reuşim să ne rezolvăm singuri probleme şi să încercăm să fim mai buni cu cei din jur.Odată cu vârsta ne creşte şi curiozitatea de a cunoaşte viciile..care de multe ori creează anumite dependeţe cum ar fi să nu poţi să ieşi la o cafea fără să fumezi o ţigară, să nu poţi să stai mai mult de două zile departe de cei care ne fac fericiţi..etc.
Înţelegi ce vreau sa aberez şi să exprim prin cuvinte cele mai pătrunzătoare sentimente pe care nu mulţi au curajul sau şansa de a le cunoaşte? :)

luni, mai 18, 2009

azi nu se scrie cu diacritice

mergi pe strada linistita pana cand un grup de muncitori ratati incep sa se holbeze la tine si sa te fluiere, dandu-si astfel cu ciocanul peste degete.Ajungi in statie, crezi ca s-a terminat totul, dar totusi era prea frumos.Toata lumea se holbeaza la tine si simti ca te enervezi si nu sti cum sa scapi de privirele celor din jur.Incerci sa scapi de lumea asta coborand la televiziune si iei metrou..ah,grozav,vantul bate atat de tare incat trebuie sa iti ti si suvitele rebele ale bretonului cat si marginile rochiei ca sa nu se ridice.Ajungi la metrou..asteptand aproximativ 10minute pana sa vina metroul, mai observi cum mai trece o baba si se uita la tine ca stai pe scaun si nu il cedezi ei..mai sa fie, nu numai batranii sunt obositi.Piata Romana, lume, frumos pana ajungi la scoala de unde incep iar privirile insistente si glumele ratate.Du-te naibii si spanzura-te! scapa lumea de inca un..:-"./dar lasa..ca ziua nu se opreste aici, te certi inaintea de orei de chimie cu clanul de animale,la test la chimie faci un cacat..eh, la istorie mai merge, mai muti si tu un pion pe tabla si te alegi cu un pion al adversarului..nimeresti raspunsul corect la intrebarea de 10 puncte..fizica, pai..sa vedem-am cam absentat :)

sâmbătă, mai 16, 2009

şi aşa se scriu 89 de postări pe blog într-o seară când ai mei nu sunt acasă...normal, au plecat să se distreze la grătar, iar eu stau şi aştept să se descarce un film de pe torrent--ce păcat,nu? :>
i love this record baby but i can't see stright anymore..

na că am spus-o şi pe asta

Iubim suntem iubiţi iar noi iubim mai departe.In fiecare zi vara se apropie mai mult..simţi cum adierea vântului cald care te duce cu gândul la nisipul fierbinte de pe plajă, care abia aşteaptă să îţi ardă tălpile.Dar nu eşti atent..privirea ta este concentrată asupra valurilor care se sparg zgomotos la malul mării..la lumea de pe plajă care bea o bere şi se simt fericiţi.Sunt geloasă pe cei care stau la mare.Pot merge pe plajă de câte ori pe zi vor..când chiulesc de la ore toţi elevii îşi aruncă ghiozdanele undeva pe nisip în fugă, alergând să simtă apa ce le răcoreşte trupul.E frumos să stai şi să te gândeşti cât noroc poate avea unul şi cât ghinion poate avea altul...deşi stăm în capitală nu putem zice că suntem foarte mândri..adică mai avem puţin şi spunem că stăm într-o groapă cu gunoi..nimeni nu mai reciclează,nimeni nu mai are simţul găurii la aruncatul la coşul de gunoi,nimeni nu mai face puţină mişcare să îşi menţină tinereţea şi abilitatea..bagă în ei doar diete care nu îi ajută în niciun fel..dar sunt prea orbi ca să îşi dea seama..diete care azi slăbeşti mâine dimineaţă te trezeşti cum erai cu două zile în urmă..şi eu am avut complexe destul de mari in legătură cu corpul meu, dar nu aş face niciodată operaţii care să îmi transforme un defect într-o perfecţiune sau să ţin diete care mă sec de viaţă.Poţi să le faci pe amândouă deodată...Forma fizică şi 'prospeţimea' corpului au nevoie doar de mişcare şi mâncare sănătoasă.
Trebuie să începem să ne placă defectele noastre..altfel dacă ne mai plângem mult cei din jur se vor sătura să îţi facă moftul cu faimoasa frază 'nu e adevărat arăţi bine.-da, ce să spun,hai fugi de aici.-s-a i-o spui lu mutu pe asta'-etc şi bla bla bla..şi vor ajunge să ne spună 'da frate, eşti foarte gras/ă.-cum zici tu--si o să devenim foarte trişti văzând că nimeni nu ne mai ajută să trecem peste complexele imaginare (la unii) pe care le avem..aşa că totul stă la noi.Defectele sunt perfecţiunea fiecărei persoane.Trebuie doar să fim sinceri cu noi înşine şi să ne deschidem singuri ochii că la noi este problema--problemă psihică creată de diferitele oglinzi care te fac mai gras/ă sau mai slab decât eşti. :)

miercuri, mai 13, 2009

M-am trezit cu groază la 5 jumate dimineaţa, nu am putut să dorm, soarele mă orbea, cearceafurile erau reci şi injuram cât se poate de în linişte.Moartă de somn incerc să învăţ ceva la teza de la info..nici măcar nu am deschis caietul.Dar am timp să stau la o mică bârfă cu irina pe mess..să ne fie de bine-bună dimineaţa! Şi uite aşă deviem noi de la teza la info la cea am făcut aseară, cine ce şi cum..căcat de emoţii de teză..ce naiba se întâmplă cu mine?!-mă transform ? /:)..nu, deloc :)) Pe zi ce trece aştept vara mai mult şi mai mult şi mai mult şi nu mai am răbdare-dar cu răbdarea treci si marea-dar eu nu vreau să trec marea, vreau doar să merg la mare :x
hai odată cu vacanţa aia de vară!!

marți, mai 12, 2009

Una dintre cele mai obositoare zi a fost chiar azi.Descoperi cât de incompetent poţi să fi şi cât de mult deteşti profii care nu îţi dau note bune.Poate scapă şi ei de tot stresul care îi apasă ca să nu ne stricăm mediile la sfârşit de an..adică, hai să fim serioşi.Râdem glumim dar...:)

duminică, mai 10, 2009

intrerupere programata

m-am trezit acum jumătate de oră..alarma a sunat când şi cum trebuie dar eu am inchis-o ca să mai dorm incă 5 minute...care s-au transformat in o oră jumate. m-am odihnit..sunt cât se poate de odihnită. Încerc să trec peste tot ce ma apasă pe piept şi nu mă lasă să gândesc limpede.Dar azi de dimineaţă am citit ceva..ceva care m-a ajutat foarte mult.Ceva care mă poate face să trec peste.Trebuie doar să petrec mai mult timp cu cei care imi sunt dragi, care mă inţeleg, care să mă facă să mă simt bine, care să nu imi reproşeze de ce nu ai curat in cameră, de ce nu strâng hainele murdare după uşă, de ce nu invăţ, de ce nu imi fac temele, de ce nu citesc etc şi aşa mai departe. Da, vreau să incep să mă distrez..vreau să incep să folosesc timpul pe care stau şi pierd noaptile in fata calculatorului afară in leagăn..să privesc cerul şi să mă uit la luna albă şi bătrână care imi face cu ochiul şi imi zice că o să fie bine..să stau afară şi să mă joc cu câinele minion şi negru de care am avut grijă singură când mi l-a adus tata şi care se bucură cel mai mult la venirea mea acasă de la şcoală, chiar dacă eu ţip la el şi ii spun sa nu mai sară pe mine că imi murdăreşte hainele şi chiar dacă ii spun că are moacă de prostănac..vreau să imi pierd timpul cu el.Afecţiunea ce i-o purtam la vârsta fragedă de numai 13 ani a dispărut incet pe când eu am inceput să cresc..acum merg pe 16.Au trecut 3 ani pe care nici nu i-am simţit..mai e puţin şi trece şi ăsta de acum.Anul de bobocime..când simţi că totul ţi se cuvine iar profii vor să nu te treacă clasa că au ceva cu tine.Acum vine vara şi o să vedem noi că toată lumea o să treacă la toate materiile şi ne vom urca toţi in tren şi vom merge la mare unde să simţim nisipul fierbinte cum ne mângâie pielea, apa mării ce ne inconjoară trupul in racoare, iar briza ce ne sărută chipul in fiecare seară la malul mării.O lună de şcoală..doar una!!!Hai odată cu vacanţa aia :|

vineri, mai 08, 2009

=))

cateodata increderea apropie doi tineri doar ca sa ii desparta. :)))

miercuri, mai 06, 2009

sa nu muriti de foame

multumiri scumpului de cope care mi-a facut calculatoru sa mearga cum nu a mers niciodata :))
deci da..5 ore sa stai in fata unui calculator si 2 ore sa te holbezi la un modem care saracu nu avea nicio vina ca nu mergea si sa te enervezi in astea 120 de minute ca niciodata si sa incepi sa injuri modemu si dupa un telfon sa afli ca problema se rezolva doar in 2 minute -120 de secunde..si cine e devina normal ca eu care nu stiu pe unde am cd-urile aruncate de la calculator prin casa...savurati spaghetele cu branza :) !!

luni, mai 04, 2009

să sperăm că nu

grozav..pur şi simplu grozav..niciodată nu putea să imi meargă mai bine. nu puteam să stau liniştită in banca mea..nu puteam să nu imi pese..pur şi simplu este enervant să stai mereu şi să te frămânţi..-aoleu,vai.ce fac?etc E atât de aiurea sentimentul de vinovăţie şi de victimă in acelaşi timp..uneori cerşim după atenţie iar alteori nici nu vrem să ne pese. Ne indopă cu un iaurt cu germeni de grâu şi zicem..asta este, data viitoare va fi altfel..dar de fapt va fi la fel. Mereu va fi aşa pt că noi nu putem să ne schimbăm..adică eu nu pot şi nu vreau, pt că aşa cum sunt eu aşa mă simt bine..dar M deschide ochii şi uită-te-n jur..ce vezi. Toată lumea este fericită când tu eşti tristă iar tu eşti veselă când toată lumea este cu curu'-n jos. Perfect.Splendit..mdaa, cam aşa ceva. Şi de ce uneori nu pot să imi bag picioru' şi să nu imi pese de alţi ceilalţi sau anumite persoane..de ce nu pot să trec cu vederea şi să iert atât de uşor..uite aşa, pt că eu nu iert uşor şi iert doar dacă merită şi ştiu că persoana respectivă nu va mai face la fel..dar acum parcă aş vrea să nu mai iert pe nimeni. Parcă aş vrea să stau inchisă in camera mea şi să vizionez p.s. i love you incă odată..şi deşi nu am televizorul şi dvd-ul in cameră..se rezolvă. Le demontez şi le montez la mine..dar nu asta este ideea principală..baza postării este că incerc să imi impun să nu mai imi pese..incerc să inchid ochii,să număr până la 10,să trag aer in piept şi să mă liniştesc complet. Şi totuşi sunt conştientă că nu voi reuşi să fac ceea ce imi doresc pt că normal că niciodată nu primesc ceea ce cer. Pur şi simplu trebuie să muncesc pt orice tâmpenie pe care o vreau.. e obositor să joc rolul victimei şi să mă prefac că nu imi pasă...pt că aşa am fost eu concepută -fraiera căreia ii pasă..şi simt că inauntrul meu nu mai rezist..imi vine sa ţip şi să urlu şi să incep să zic tot ce am şi tot ce mă apasă. Dar mi-e teamă că nu va inţelege şi mi-e teamă că sunt singura căreia ii pasă..nu ştiu de ce am impresia asta proastă.Pur şi simplu incep să gândesc prea mult şi toate tâmpeniile la care mă gândesc şi care adunate mie imi dau o intreagă poveste de fiecare dată, pe când celorlalţi le dau semne de intrebare (lor nu li se leagă nimic, normal..ei sunt cei coerenţi iar eu sunt visătoarea naivă)..mda, astfel ajung la diferite concluzii care sunt greşite, însă majoritatea deşi am impresia că sunt aiureli şi abureli ajung să devină adevărate şi stau şi mă gândesc iar -uite frate câtă dreptate am avut, deci nu sunt paranoia. Unii poate inţeleg la ce tot bat apropo, tot ce mă frământ, tot ce consolidează acest tot. Imi amintesc cuvinte şi tăceri..imi amintesc cum era soare afară şi niciun nor pe cer, iar apoi s-a anunţat furtuna iar eu mi-am uitat umbrela acasă. Şi vântul bate şi picaturile de apă incep să imi intre in ochi..cămaşa a inceput să mi se ude, blugii să mă strangă, iar pantofii să mi se strice de la apa...incep să mă sperii şi să alerg spre casă, iar brusc mă opresc. Din mersul accelerat viteza incepe să scadă până când ajung să păşesc pe strada udă de ploaie..şi incet incet zâmbesc in colţul gurii realizând că nimic nu ar putea merge mai rau de bine. :)

sâmbătă, mai 02, 2009

numără până la 10, apoi incearcă să mă prinzi... :)