miercuri, aprilie 01, 2009

e 1 aprilie si totusi nu m-am distrat


pff...pe zi ce trece parca ne este tot ma greu sa ne exprimam sentimentele. parca totul se reduce la a fi bun cu ceilalti fara sa astepti nimic in schimb..si totusi dai pana cand simti ca ramane un loc in care trebuie sa aduni alte povesti de unde sa scoti sfaturi. dar de multe golul acela este provocat de o groaza de lume, nu doar de o singura persoana. te simti acoperit de dinafara insa sti ca de fapt esti gol pe dinauntru..suna ciudat dar sti ca asa este. sti ca la un moment dat ar trebuie ca si tu sa fi ascultat. ca si povestea ta sa fie asculta si la randu'i urmata de sfaturi. ai grija de persoana careia ii spui..peretii au urechi iar ecoul nu este atat de slab. stie cum sa alerge prin fiecare colt pana cand simti acea presiune ce te apasa...acel gol care iti strange stomacul si care nu te lasa sa gandesti aproape deloc la ce trebuie sa faci pe moment. ramai cu capul pe umeri...sti ca solutia este la tine..dar unde? in buzunar?in portofel?in geanta?in buzunarul interior de la noua ta geaca?...nu poti sa o simti sau sa o atingi..nici macar sa o pipai. e undeva in interiorul acelui gol..undeva unde nu poti sa ajungi atat de repede si de usor..ai nevoie de timp..dar cat? la un moment dat nu mai rezisti. o sa ajungi in momentul in care nu o sa mai sti ce sa faci, sa zici, sa exprimi....eu, o sa ajung in acel moment. daca nu am ajuns deja.. e greu. e greu pt ca nu stiu ce sa fac.. nu stiu cum sa deschid o discutied..mai bine spus nu stiu unde ar fi problema la mine. pentru ca nimeni nu spune. toata lumea tace si rade la glumele pe care le fac. dar uneori pot sa fiu foarte rea..alteori lumea abuzeaza de bunatate, care nu stiu..poate e putin pe acolo..dar nu in ultimul timp. in ultima vreme totul e diferit..incerc sa vorbesc si sa imi exprim sentimentele..si totusi tot nu reusesc sa ma linistesc..nu reusesc sa scap de acel gol.. pentru ca nu pot. stiu ce ar putea sa il inlocuiasca, dar asta implica o groaza de exprimari care ma sperie.. de care mi-e teama ca vor avea urmari care nu o sa le pot suporta.. urmari care ar putea sa imi agraveze situati.. dar daca ti-as spune tie ce ma apasa acum.. ce m.a apasat toata ziua.. cum ai reactiona? m-ami asculta in continuare? te-ai plictisit uitandu-te la mine cum iti insir sentimentele de teama?..vei rade? vei plange alaturi de mine? vei fi acolo cand am nevoie de tine? ma vei strange de mana si nu imi vei da drumul? va trebui sa ma uit in urma sa vad daca mai esti in saptele meu?... eu stiu ce vreau sa iti spun, tu sti sa imi raspunzi? :)

Niciun comentariu: