Bănuiesc că (virgulă) cunoşti sentimentul acela de nesiguranţă pe care il exploatezi când stai intins/a in pat şi te uiţi in tavan.Sentimentul care te face să iţi simţi ochii umezi şi obrajii mânjiţi de dârele mici ale lacrimilor.Sentimentul care te face să te gândeşti dacă e bine ce faci, dacă să continui ceea ce incerci să exprimi,dacă eşti sigur de ceea ce trebuie să faci..dacă şi dacă.Şi intr-un final adormi plângând, iar a doua zi nici măcar tu nu şti ceea ce ai vrut să iţi explici cu o noapte inainte..sau inţelegi, dar iţi este mult prea teamă..de multe ori incerc să imi acopăr teama cu ceva care mă face să zâmbesc..cu cineva care mă ajuta să trec peste, care imi este alături şi care imi spune să fiu atentă când merg şi să nu mă impiedic in explicaţii inutile..dar nu pot să trăiesc fără conversaţiile de care incep să mă plictisesc uneori..ce ţi-au făcut ai tai de absenţe?cum te mai inţelegi cu frati'tu?ce să facem dacă nu vrem să mergem la ore?ai auzit ultima bârfă? cee-cuum-caand-uunde?? intrebări existenţiale..răspunsurile care iţi taie liniştea şi deschide un subiect din arhivă.Chestii şi chestiuţe care iţi marchează creierul şi nu te lasă să dormi, care te fac să gândeşti continuu la ce ai de făcut, dacă şi tu vei ajunge in situaţiile respective, dacă vei şti cum să treci peste momentele grele, dacă şi iar dacă..şi ajung de unde am plecat, dar simt nevoia să scriu..şi să gândesc mult..prea mult, ca de obicei.Să imi deschis singură o conversaţie care să mă lase pe ganduri diseară.Sau care nu mă lasă să nu fiu atentă la fiecare detaliu picant.Şi totuşi nu am innebunit deşi mă crezi nebună.Spun adevărul care şi pe tine te roade uneori..adevărul ăla care ştie cum să iţi intoarcă ziua pe dos şi care să iţi schimbe starea de spirit intr-un mod mai puţin subtil..hai şti că am dreptate,şti că vorbesc de toate banalităţile frumoase şi aberaţiile mirobolante. iar dacă nu intelgi,probabil ţi-am suprasolicitat neuronul.Dar nu iţi face griji..nici măcar eu nu inţeleg.Dar inţeleg cum incearcă lumea să işi omoare timpul..vizionând filmul preferat incă o dată, bând incă o sticlă de cola, mâncănd o altă ciocolată, aruncând incă o ţigară pe trotuar, compostând incă un bilet, alergând iar după metrou, holbându-se iar după autobuzul pe care l-a pierdut,cumpărând incă o ingheţata,mirosind buchetul de flori primit de la persoana iubită incă o dată,zâmbind iar copilului ce desenează pe stradă un oraş fericit, clipind iar la fiecare particulă de praf,dansând după incă o sticlă de alcool..hai să incercăm şi noi să ne omorâm timpul pe holurile şcolii aşteptând iar muzica clopoţelului de intrare la ore..să intrăm la ore şi să numărăm minutele rămase până auzim clopoţelul de ieşire, să urmărim ultimul apel nepreluat şi mesajul abia primit..dar ceva ne trezeşte din visare.Mai bine spus cineva..acel cineva de la catedra..care urlă şi ţipă şi iar urlă şi iar ţipă, până îţi ia telefonul la directoare (încă sunt un caz fericit,am primit telefonul la sfârşitul orei..însă am promis că nu se va mai întâmpla...la ora profului respectiv, că la restul..).Şi am rămas la partea in care ne trezim..şi constatăm că de fapt era alarma de la telefon setată să ne dezmorţească la 8 dimineaţa..dar mi-e lene şi o setez la 9..doar inchid ochii, sau asta a fost impresia mea ca deja alarmă incepe să cânte..şi e un cântec frumos cu care este plăcut să te trezeşti in fiecare dimineaţa.Care parcă te face să te gândeşti la ceea ce vei face pe intreaga zi.Te face să te gândeşti la respectiva persoană in cauză.Te face să ii sari de gât şi să il faci sa tacă lipindu-ţi buzele de buzele lui.Să il strângi in braţe, el să te strângă pe tine şi să simţi că nimic nu poate merge mai bine..shwayze-buzzin
şi mai e atât de puţin până de 1 mai..şi cât de puţin..şi cât de dulce a fost profu de fizică să ne mute teza..normal, doar noi i-am făcut să ii tresalte sentimentele pure şi să il facem să ne iubească mai mult.Să ii luminăm ziua plină de problemele de rutină cu un tort mic şi un pahar cu suc.Trăiască fericirea :)