dada sigur,

sa incepem...ai mei.ce pot spune despre ei.nu ma plac asa cum sunt.sau ma plac dar nu vor sa imi arate.pentru ca de fiecare data cand vorbesc cu ei trebuie sa imi spuna ca ceva nu le place la mine.simt ei nevoia asa usor si direct sa imi spuna ce nu le place la mine.si cum eu intotdeauna imi spun pct de vedere,daca lor nu le convine discutia se transforma in cearta.pe tata il las sa vorbeasca.imi da impresia ca daca i-as raspunde s-ar supara si mai rau.asa ca tac si inghit si tin in mine si adun si ma descarc intr-o zi cu soare..sau cum a fost azi cu vant si ploaie.dar mama,tip la ea pana intelege..pana se face ca mine.
sunt incapatanata si asa o sa fiu mereu.nu inteleg cum de prietenii mei ma pot accepta si parintii nu.adica..ar trebui sa fie mandri ca au un copil normal si cat se poate de sociabil si de deschis la minte si la vorba.care gandeste pe picioarele lui,care mananca doarme si invata..care e sanatos si care incearca sa nu le stea in cale,dar parca mai rau ii incurca.uneori chiar am senzatia ca nici nu ma vor,ca sunt doar o pacoste pe capu lor pe care nu o suporta.care le rapeste rabdarea din ziua x si nu ii lasa sa se plimbe prin casa linistiti.de fiecare data trebuie sa se impiedice unul de mine..cu absolut orice cretinitate.
si da imi bag picioarele..vreau sa stau singura sa nu mai imi tipe cineva in cap si sa scap de morala de doi lei car eimi intra pe o ureche si imi iese pe alta.deja stiu ca nu o sa imi stresez copii in halul asta.deja imi dau seama ca aberez.dar imi place.pt ca vezi tu..sunt o fire sociabila,comunicativa sunt abonamentul full option.sunt buna si inteleg orice tampenie chair daca ma vezi ca o critic din toate unghiurile.acum vreau sa ma intelegi si tu pe mine si sa nu imi zici ca e vina mea despre ce parerea am eu despre ai mei.ei au creat-o.si eu nu pot sa o modelez.nu vreau sa ma mint pt ca nu mi place sa traiesc in lumea de plastic si roz a lui Barbie unde toate se sfarsesc cu un happy ending. :)