plangem pt altii dar niciodata pt noi

de fiecare data ne gandim la raul care ni l fac altii, la sentimentele pe care cealalta persoana nu le impartaseste cu noi..dar nu ne dam seama de raul pe care ni l facem singuri. ne credem perfecti si tot ceea ce fac avem impresia ca e bine. deci nu mai avem nevoie de sfaturile parintilor sau ale prietenilor. gadeste te mai bine, cum sa nu ai nevoie de ajutor?? oricine are nevoie de un suport moral. corpul,mintea, noi cerem sustinere fizica si psihica. avem nevoie de mai mult ca sa trecem peste anumite greutati..mai sti cand scriam cartea aia,daa..nici acum nu am continuat sa scriu..si acum ma gandesc la o noua tema, la un titlu,la culoarea copertii,la modelul scrisului si la fontul lui..am invatat sa gandesc cu ajutorul lor.am scris,iar dupa ce am scris am citit si am mai citit inca o data..si eram convinsa ca nu eu am scris ce era acolo, dar chiar eu scrisesem.niciodata nu am gandit mai coeerent si niciodata nu am avut atata ordine in ganduri. iar acum, ma pierd din nou printre mii de explicatii si cateva amintiri frumoase legate de capuccino si jazz.legate de soare si caldura,legate de tot ceea ce a insemant fericire pt mine pe tot parcursul acestui an :)