şti ceva?crede-mă nici eu nu ştiu

pai sa vedem..de multe ori avem impresia ca ceva lipseşte din noi însă nu prea ştim ce.şi nu ştim din cauza că ne este frică să recunoaştem că ne-am putea îndrăgosti sau că ne-ar putea place cineva foarte mult sau tot felul de motive care ne-ar face să fim slabi. şi începi să plângi şi te miri de ce. te întrebu constant de ce şi cu fiecare răspuns care îţi fulgeră mintea simţi un nod în gât care de abia te mai lasă să respiri şi începi şi cauţi motive, iar cele pe care le simţi mai apropiate de starea ta te ajută şi mai mult să te descarci. dar uneori chiar plângem cu un motiv.uneori chiar simţim nevoia de acea persoană pe care o adorăm,o venerăm. de care ne este dor de ea.pe care nu o avem alături atunci când vrem să ne ţină în braţe,să ne sărute,să ne şoptească cât de mult ne iubeşte. pe bunee dacă înţeleg ceva din sentimentele pe care le am acum..habar nu am.nu ştiu nimic.nu simt nimic.sunt imună la aproape orice lovitură care tu crezi că m-ar putea doborî. şi ce dacă ţie nu ţi convine. uite nu mă interesează. pt că momentan sunt rece şi îngheţ tot pe unde păşesc.te uiţi la mine şi parcă mi-ai vedea tristeţea care mă gustă ca pe un meniu copios şi bine structurat. şi chiar dacă nu m-ai suporta sau dacă ţi-aş face ceva care te-ar deranja pt o grămadă de timp.tot ai zice "nu ştiu prin ce trece,dar ştiu că e nasol de tot". şi într-adevăr nu multă lume ştie prin ce trec. nu multă lume mă cunoaşte cum par a fi..fiecare persoană are şi o latură mai întunecată. toţi ştim cum să operăm în situaţii criză..însă de ce am acel feeling-ul că tu nu ai şti ce să faci. că te-ai speria şi ai fuge şi nu te-ai mai întoarce...nu te-ai mai întoarce să îmi afli povestea :)