pt ca asa este

hmm..uneori merg seara pe strada inspre casa.ca de fiecare data ascult muzica si sti si tu cum e sa mai nimeresti din cand in cand o melodie mai lenta,mai trista,care sa te ajute sa ti faci ordine in sentimente.si am gandesc ca peste doi ani..ea va pleca,iar eu..eu ma voi considera singura.desi am langa mine prieteni extraordinari care ma rasfata,tin la mine,care ma ajuta sa iau decizii corecte si care imi asculta punctul de vedere..tot ea m-a invatat tot ce stiu.ea m a format si desi totul a inceput ca o gluma ca e mama mea,chiar o parte din ea asta imi inspira.e cea mai buna prietena a mea si nu vreau sa o pierd.ne stim de 6 ani..si parca de abia acum cand ne dam seama cat de putin timp mai avem de petrecut impreuna,parca de abia acum simtim nevoia aceea constanta sa iesim tot mai des doar noi doua,sa ne povestim vietile,planurile de viitor..inca nu am avut puterea sa ii spun ce sta ascuns in mine.n am avut inca curajul sa ii spun cat de mult o sa mi lipseasca.pt ca nu vreau sa ramana aici doar de dragul meu.vreau sa isi urmeze visul,chemarea si sa faca tot ce crede ea ca i mai bine pt viitorul pe care il are inainte.am reusit doar sa o mai intreb uneori daca pana la urma pleaca la facultate in strainatate..dupa ce mi a dat un raspuns sigur m a intrebat de ce.si n m am pierdut.m a pierdut atat de mult incat raspunsul meu a creat mici dubii.de fiecare data cand ma gandesc ca va pleca simt acel nod in gat..iar aseara dupa ce ne am vazut am hotarat sa merg pe jos ca sa ma intalnesc cu anna care a dormit la mine peste noapte. m-am oprit la stop.(de fiecare data cand sunt singura si cand vreau sa traversez,cand ajung langa trecerea de pietoni se termina verdele.)si a urmat o melodie mai lenta..expresiva..care m a facut sa am gandesc din nou la asta.i-am trimis mesaj cu te iubesc.pt ca tin enorm la ea si ea e cea mai buna prietena a mea.si mi a dat mesaj inapoi. iar acum,urmeaza acea faza copilareasca si infantila de care nu o sa pot trece niciodata. am simtit cum ochii mi se umezesc,si vedeam totul printre lacrimi in fata mea..in timp ce traversam(se facuse verde) un tip dragut care cobora din tramvai s a uitat la mine si mi-a zambit.m-a facut sa ma simt mai bine.parca intelegea prin ce trec si parca mi a sp ca totul va fi ok.si mi am intors privirea si am suras,iar melodia s a transformat intr o melodie draguta,dansanta,care m-a facut sa zambesc larg cadourilor pe care le vedeam in vitrinele magazinelor,iar caldura lor m-a imbratisat si nu mai simtea acea racoare care ma facea sa mi fie frig. :)