nu stiu ce spun,doar scriu.

"azi voi scrie pe o foaie tot ceea ce simt acum dupa discutia cu mama care a durat aproape o ora.Nu se poate spune ca am jucat teatru sau m -am prefacut ca plang doar de dragul de a o intimida.Plangeam pt ca nu mai suport situatia din aceasta casa.Poate te intrebi de ce n am scris direct.Daca scriam inainte crezi ca ai mai fi putut citi aceste randuri?Nu crezi ca fiecare litera s-ar fi inecat in cate o lacrima,iar fiecare cuvant ar fi fost nedescifrabil?Prin plans te linistesti cel mai bine.Nu-mi place sa trantesc lucruri sau sa vorbeasca urat atunci cand ma enervez.Desi fac si aceste lucruri dar asta nu inseamna ca mint cand spun ca nu-mi plac.Urasc sa vorbesc urat neadecvat pt o fata si urasc sa fiu violenta.Intotdeauna am crezut in afirmatia ca prin vorba repari si descurci orice problema.Violenta naste ura,jigniri si duce tot la violenta.Ador sa iubesc si sa iubesc."Am iubit,iubesc si voi iubi" cum spun aproape toate concluziile.Ii ador pe ai mei imi iubesc familia dar faptul ca nu vor sa accepte ca m-am maturizat mai devreme decat trebuie si ca am crescut si ca nu mai am 5 ani ma face sa mi pierd mintile.Ma face de un an incoace sa mi petrec timpul tot mai mult cu prietenii si sa fac lucruri pe care candva nu eram in stare sa le fac.Ma fac sa cred ca de abia asteptand sa ma mut singura ma va facesa cred ca este singura scapare din acest calvar.Dar daca plec asa brusc tot ramane ceva in neregula.Tot nu discut cu ei tot nu rezolv nimic.Nu vreau sa ma mut insa simt ca asta trebuie sa fac.Simt ca acesta este singurul lucru pe care-l pot face sa ma simt bine.Nu sunt egoista deloc,ma gandesc la cei din jur,chiar mai mult decat la mine.Poate putin infantila,insa gandul ca ma mut singura,ma maturizeaza gandindu-ma la cate lucruri voi vrea de facut ca sa ma intretin."