vineri, martie 12, 2010

welcome to the club


şi uite uneori unde ajungem dacă ne lăsăm purtaţi prea mult de val.ajungem să ne placă o persoană care nu ştim dacă ne place.ajungem să ne gândim mai mult la acţiunile noastre ca să îi atragem atenţia acelei persoane.ajungem să ne punem tot felul de întrebări care nu ne lasă să dormim noaptea: mă place?nu mă place?ce să îi spun?cum să-l abotdez?de ce îi repet mereu numele?de ce trebuie să-mi placă de el? ş.a.
de multe ori ne retragem din joc.ştim cu toţii cât de mult ne placem să ne jucăm.toată lumea ar trebuie să joace ceva.un mic rol pe scena vieţii.un rol pe care fiecare ajungem să-l jucăm.un rol pe care toată lumea îl cunoaşte.într-un moment când toate ne merg al naibii de bine,devenim dependenţi de acest rol.însă atunci când lucrurile i-au o întorsătură mai gravă..uum,ajungem să ne punem un semn de întrebare: "oare ne-am jucat rolul mai devreme sau mai târziu?"
acceptăm orice situaţii.eu cel puţin am încetat să mai folosesc un scut care să mă apare.un zid după care să mă ascund de fiecare dată când mă simt neisgură pe mine sau când dau de belele.e bine să păstrezi anumite lucruri pentru tine,însă eu nu le pot păstra pe toate.mereu trebuie să vorbesc..mereu trebuie să ştiu că există cineva lângă mine la care pot apela indiferent de oră,zi,moment.
acum aş vrea să fie cineva care să mă ţină în braţe,care să ştie cum să mă mintă frumos şi bine,care să mă facă să mă simt unică şi specială,care să-mi spună că sunt aproape de zeiţa căre ar putea să-i devină cea mai mare ispită.
dar e bine uneori să trăim doar cu fanteziile pe moment şi alteori să le punem în practică mai târziu.
toate la timpul lor!

Niciun comentariu: