marți, mai 19, 2009

care sunt sansele sa am dreptate..

Şi uşor uşor ne trezim de dimineaţă, ne înviorăm cu apa rece de la robinet şi ne uităm în oglindă să vedem cât de obosiţi suntem.Ne gândim că ar mai fi mers câteva mici retuşări la aspectul figurii noastre,dar e o nouă dimineaţă cu un alt program strict.Dar trebuie să încercăm să vedem şi partea bună a lucrurilor.Trebuie să urmarim fiecare firicel al stresului şi să îl secăm până nu mai simţim toată durerea şi oboseala provocată.Până când plictiseală se transformă în chef de viaţă, iar monotonia ia un contur spontan.Poate ar fi bine să ne scoatem din priză calculatoarele, să ne aruncăm cărţile şi caietele într-un colţ de cameră..să simţim mai mult vara care se apropie cu paşi repezi la fiecare secundă trecută,fiecare minut alergat,fiecare oră enervantă..fiecare zi care ne face să fim irascibili.Ştim că e aproape..atât de aproape, dar totuşi departe.În ficare dimineaţă soarele ne trezeşte şi ne anunţă o zi mai caldă şi mai însorită.O zi în care toate dorinţele îţi pot deveni realitate şi orice este posibil..nu te teme să te întrebi şi să fi dezamăgit dacă se poate întâmpla aşa ceva.Niciodată nu şti ce îţi rezervă timpul..fiecare îşi trăieşte povestea sa.Fiecare încearcă să îşi indeplinească dorinţele lui şi ale celor care îi sunt foarte dragi.Toţi vrem să fim observaţi prin modul în care ne ataşăm de o persoană, prin vorbele dulci pe care putem să le reproducem, prin mângâieri tandre care te fac să tremuri din toate încheieturile, priviri care te fac să simţi un fior subtil de fericire de fiecare dată când se uită la tine, iar zămbetul acela inocent şi tâpm..ah, toată lumea are parte de el.Toată lumea are dreptul să simtă bucuria odată cu cei din jur..bucuria care face un copil mic să râdă şi să se ruşineze de fiecare dată când părinţii îl răsfaţă.La vârste fragede eram toţi fericiţi..eram toţi lipsiţi de griji şi probleme.Tot ce trebuia să facem era să ne mâncăm porţia de măr pisat cu biscuiţi şi să ne bem laptele din boberon ca să îi lăsăm şi pe ai noştri să doarmă.Dar acum e puţin mai diferit.Ne dăm seama de anumite respinsabilităţi pe care le avem, de cum să reuşim să ne rezolvăm singuri probleme şi să încercăm să fim mai buni cu cei din jur.Odată cu vârsta ne creşte şi curiozitatea de a cunoaşte viciile..care de multe ori creează anumite dependeţe cum ar fi să nu poţi să ieşi la o cafea fără să fumezi o ţigară, să nu poţi să stai mai mult de două zile departe de cei care ne fac fericiţi..etc.
Înţelegi ce vreau sa aberez şi să exprim prin cuvinte cele mai pătrunzătoare sentimente pe care nu mulţi au curajul sau şansa de a le cunoaşte? :)

Niciun comentariu: