Dor..
Dor de generala.
Dor de liceu.
Dor de vechi prieteni.
Dor de nesfarsitele conversatii la telefon.
Dor de fluturasi in stomac.
Dor de prima iubire.
Toate aceste amintiri..
Am ajuns la 21 de ani si nu imi pot explica: unde a fugit timpul?
Parca ieri aveam 17 ani. Parca ieri te-am cunoscut pt prima data.
Ieri.. si totusi azi.
Au trecut anii, iar gandurile nu mi le-am mai expus. Citind vechile postari stau si ma gandesc cat de naiva si prostuta eram atunci.
Si acum.. ei bine, mai am momentele mele de naivitate si inca ma incred prea mult in oameni si ajung sa fiu dezamagita, dar as putea spune ce ceva s-a schimbat.
Toate acele certuri cu parintii, toate acele minciuni spuse pt a putea face ce vreau, pachetele de tigari ascunse, prima iubire... nu mai sunt.
Desi la 21 ar trebui sa ma distrez, sa ies in fiecare seara in oras cu prietenii, sa nu imi fac griji.. Eu stau in casa si incerc sa imi gasesc cuvintele pt aceasta postare. Imi este dor sa scriu.
M-am saturat de tot stresul pe care il indur ("ce vreau sa fac in viata?" "oare voi reusi vreodata sa ma mut singura"). Scrisul era un lucru care ma facea fericita.
Oare de ce m-am oprit din a scrie?
